de Aurel Pantea
Cînd învingi şi nu vrei să învingi şi nu vrei să ai supuşi şi nu vrei să laşi în urma ta nici o ruină şi laşi totuşi şi vezi şi auzi un sunet mort şi nu te opreşti şi toate sunt ale învingătorului, un lan de muşcături – pocnesc pîrguite sufletele acizilor – vorbeşte în numele omului, o zi translucidă, o placă de celuloid reţine imaginile unui peisaj crăpat şi stelele gînguresc, gînguresc.
0 Comments
de Ion Minulescu
În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână Orăşenii pe trotuare, Merg ţinându-se de mână, Şi-n oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână, De sub vechile umbrele, ce suspină Ş se-ndoaie, Umede de atâta ploaie, Orăşenii pe trotuare, Par păpuşi automate, date jos din galantare. În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână Nu răsună pe trotuare Decât paşii celor care merg ţinându-se de mână, Numărând În gând Cadenţa picăturilor de ploaie, Ce coboară din umbrele, Din burlane Şi din cer Cu puterea unui ser Dătător de viaţă lentă, Monotonă Inutilă Şi absentă… În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână Un bătrân şi o bătrână – Două jucării stricate – Merg ţinându-se de mână… de Ion Minulescu
Guerlain a botezat parfumul „Voilà pourquoi j’aimais Rosine” Guerlaine a botezat parfumul Extras din cupele de crin Cu numele necunoscutei – Boeme Sau aristocrate – În ale cărei bucle blonde, Decolorate Sau pudrate, A cunoscut întâia oară Parfumul cupelor de crin… Guerlain a botezat parfumul „Voilà pourquoi j’aimais Rosine” Rozina… Unde e Rozina? Un strop uitat într-un flacon Se-ntreabă: Unde e Rozina? Un strop uitat într-un flacon Schiţează-n grota de cristal Regretul cupelor de crin, Ce-nstrăinate de grădina Din care le-a cules o mână De trecător sentimental Jertfesc blazonul florentin Pe-o balustradă de balcon… Guerlain a botezat parfumul „Voilà pourquoi j’aimais Rosine” Guerlain a cunoscut-o poate Dar când, Şi unde, Şi-a ce fel? Guerlain a cunoscut-o poate Şi a iubit-o… Dar Rozina?... Rozina l-a iubit pe el?... Parfumul lui Guerlain îmi spune Că-n golul cupelor de crin Divinizatele nebune N-au picurat decât minciună Şi că Rozina-a fost… nebună!... Şi totuşi, el o cântă şi-astăzi În blondul cupelor de crin… Guerlain a botezat parfumul „Voilà pourquoi j’aimais Rosine” de Ion Minulescu
Carte – Sora mea cea bună, Din ce sfântă-mpreunare Te trezişi la mine-n casă Într-o noapte fără lună, Când, Cu coatele pe masă, Obsedat de-acelaşi veşnic Şi suspect semn de-ntrebare M-afundam în întuneric, Cu un muc de lumânare Într-un sfeşnic?... Carte – Sora mea-nţeleaptă Şi cuminte, Spune-mi, cine Mă sorti frate cu tine Într-o noapte fără lună, Când – Pe-aceeaşi cale dreaptă – Ne trezirăm împreună, Mână-n mână, Ca-ntr-un raft de librărie Unde numai dracul ştie Ce te-aşteaptă?... Carte – Soră de beţie, De extaz Şi nebunie – Magică bijuterie De cuvinte Şi imagini Mâzgălite pe hârtie Cine te-mbrânci spre mine Să te vinzi fără ruşine, Ca femeie pe bani?... Carte dragă, Nu ştiai Că – orice-ai fi – Tu n-ai Decât trei sute de… pagini Iar eu Trei sute de… ani?... de Şerban Foarţă
Fără pârghie, fără scripet, o dihanie-aşa măruntă că ar fi ea, într+un sipet, piatră pe+un inel de nuntă, ditai soarele împinge, soarele de la Eghipet, ca pe-o bilă, ca pe-o minge numai aure şi sclipet. Crugul scarabeului, sacră, scara leului, a zeului soare! Ochiul scaraboului, gălbenuşul oului, al noului soare! Ca pe-o bilă, ca pe-o minge, fără pârghie, fără scripet, ditai soarele împinge, soarele de la Eghipet, o dihanie-aşa măruntă că ar fi ea, într-un sipet, piatră pe-un inel de nuntă numai aure şi sclipet. de Ion Minulescu
Revăd oraşul pribegiei mele – Nepreţuit motiv de inspirare – Ce-acelaşi Vodă Cuza tronând în piaţa mare, Îndurerat de-atâtea vremuri grele… Ştefan cel Sfânt şi-arată buzduganul… Cu care-nspăimântase întreg aliotmanul… Miron Costin letopiseţu-şi scrie Cu sângele Moldovei – izvor de apă vie… În jilţul lui, Asachi – poet şi fabulist – Pledează şi-astăzi pentru „curentul latinist”… În faţa teatrului, Vasile Alecsandri Se-ntreabă ca Hamlet: „A fi, sau… a nu fi?”… Mihai Kogălniceanu, la Copou, Repetă un capitol istoric veşnic nou… Sărmanul Eminescu, într-un cearşaf de baie, Şi-aşteaptă epigonii flămânzi ca să-l despoaie. Şi-n timp ce turnul Goliei se-ntreabă ce să facă – Să-şi plângă gloria defunctă sau să tacă – Biserica – minune unică – Sfântul Sava, Ea singură-ţi surâde, că-şi rennoieşte slava!... Mâhnit de-atâtea regăsiri în mine, Îmi lăcrimează ochii de ciudă şi ruşine, Şi cum n-aud pe nimeni urându-mi „Noapte bună”, Cobor tăcut spre gară, cu laşii… mână-n mână !... de A.E. Baconsky
…oamenii şi produsele lor… oamenii lucrează, produc mereu desăvârşesc finisează… produsele reclamă progresul continuu…produsele reclamă progresul continuu…produsele sunt nemiloase… nimenea nu se mai mulţumeşte cu propriul său cap… produsele cer eforturi crescânde…produsele încep să gândească mai repede decât cei ce le fac… produsele cântă mai bine dansează mai bine visează mai bine… produsele-ncep a uita şi-ncep a-şi aduce aminte… produsele-ncep a ucide… produsele-ncep a se crea singure unul pe altul frumoase desăvârşite îngrozitoare… şi oameni halucinează produse şi consumă întruna înnebuniţi de spaimă, terorizaţi, urmăriţi de produsele lor consumă întruna şi aerul e albastru şi apele agonizează şi-un spirit al răului se-aude noaptea râzând şi proferând neînţelese cuvinte într-un grai straniu… de Ioan Es. Pop
o, cât aş dori să mă rog, dar în loc de asta stau şi tremur în faţa unei sticle pe jumătate goale şi mă gândesc deja la următoarea ca la singura salvare. nu, nu mă uit în lături sau în sus. mă uit doar la lichidul dinăuntru, care descreşte mai ceva ca untdelemnul într-o lampă după miezul nopţii. duhovnicul meu, care stă câteva mese mai încolo, biruit de propria lui sticlă, nu se mai uită nici el la mine. e clar că l-am dezamăgit, pentru că el e deja la a cincea, pe când eu abia o termin pe a treia. şi când iese clătinându-se şi bombănind, mă părăseşte orice speranţă: nu, anul acesta nu se înnoieşte. se schimbă doar data se schimbă doar sticlele, se schimbă doar preţul, pentru ca acesta în crâşma căruia beau să supravieţuiască şi anul ce tocmai începe, altfel eu unde-aş mai bea? o, da, anul omului tocmai se-nnoieşte. numai că va fi mai lung ca alţi ani, deci de aceiaşi bani voi bea mai puţin ca anul trecut şi cu doza înjumătăţită cum să te mai rogi cu aceeaşi ardoare şi cu ardoarea înjumătăţită cum să mai speri la mântuire şi fără mântuire cum să mai crezi că-ntr-o zi duhovnicul va reveni şi te va lua de mână şi te va duce acolo unde nu-i dependenţă, cheltuială şi suspin? de Ioan Es. Pop
într-o zi vei fi nume de stradă, popescu, şi nu cred c-o să-ţi convină să te calce toţi în picioare atunci. ba poate vor face pe strada cu numele tău o piaţă de alimente, popescu, or să arunce pe jos legume şi resturi stricate, le vor strivi sub tălpi toată ziua, zeama lor acră are să se scurgă prin asfaltul cu numele tău şi nu cred că îţi va conveni, popescu. ba poate vor începe să sape o linie de metrou, o vor trage adînc prin inima ta, de-a lungul şirei spinării, pînă înspre calea văcăreşti. mai mult: or să ţi se uşureze ţigăncile pe garduri, or să te-njure şomerii docherii gunoierii cînd se vor împletici pe strada ta. or să te scuipe noaptea peste tot. cînd vei fi nume de stradă, popescu, în pămîntul tău vor începe să-şi îngroape propriii morţi, cine se va gîndi că scobesc în tine ca să-i facă loc celui plecat? iar dacă va fi cutremur, închipuie-ţi ce jale şi ce neodihnă şi de cîte ori vor scormoni în tine şi cît vor blestema pămîntul cu numele tău, zău, nu ştiu pentru ce ne chinuim atîta să ajungem nume de străzi pentru alţii, popescu. de Lucian Blaga
Cade din tărie luna pe pământ sub chip de brumă. zvonul stins prin noapte rece îl auzi din moarte, mumă? Lung, pe fusul tău de vrajă firul stelei se mai toarce. – Oare ce-i? – S-aude pasul fiului care se-ntoarce? Sau e plopul care-şi lasă frunza galbenă deodată? (Îl auzi, din moarte, mumă?) Cade-i lui coroană toată. Frunze una peste alta în troian-inel s-aşează. Fiul tău cu-ntreg troianul, aiurind, se-ncoronează. S-a întors risipitorul. (Îl auzi din moarte, mumă?) A sosit şi pleacă iarăşi. Umblă-n brumă ca pe lună. |
Archives
May 2024
Autori
All
|