Blog Archives

Despre insula noastră secretă

24/3/2021

de Cristian Bădiliţă

Am găsit din întâmplare câteva rânduri scrise
de tine,
Acum zece ani, într-o agendă. Literele,
nesigure şi stângace,
mi s-au părut un fragment de revelaţie
divină, o epifanie.
Au ceva din zborul berzelor cu o
singură aripă.
Din noianul care ne sufocă a ieşit
la suprafaţă insula noastră secretă.
Numele ei l-am uitat.
Pentru că toate numele trebuie
uitate mai devreme sau mai târziu.
Altfel prezentul n-ar fi decât un
pumn de cenuşă dintr-un trecut
incomod.
Cele şase rânduri au simplitatea
şi transparenţa
iubirii. Pentru mine ele sunt mai
presus de toate capodoperele
lumii. Un pumn de cuvinte
care mi-au răscumpărat orgoliile
şi singurătate, care ţi-au răscumpărat
ţâfnele şi mânia.
De aici încolo se mai poate muri.

0 Comments

Mâhnire

17/3/2021

0 Comments

de Petre Ghelmez

Te-ai supărat că astăzi te-am sărutat pe gură,
Şi m-ai certat cu vorbe străine şi amare…
Purtai un fum, o ceaţă în grai şi-n uitătură:
Mâhnirea primăverii când cade prima floare!

0 Comments

Cum a fost la Londra

10/3/2021

0 Comments

de Matei Vişniec

O, ce frumos a fost la Londra
de cum am ajuns în Gara Victoria
răul din mine s-a trântit la pământ
şi n-a zis nimic

Londra, după cum ştiţi, este înconjurată de apă
tot aşa cum neputinţa este înconjurată de un pumn
frumos a fost la Londra am văzut
catedrala Sant Paul înconjurată de blocuri noi

La Londra, ehe, cuvintele sînt englezeşti
cînd treci pe stradă trupul tău te abandonează discret
şi se duce după cumpărături: whisky, sherry, breakfast,
steak, sandwich, pullover, marketing şi altele

Ce e bine la Londra e că nu te simţi niciodată singur
pînă şi autobuzele roşii au un etaj
înainte de ultima comandă barmanul sună din clopot
cînd ajungi la sfârşitul săptămânii se aude un
ţipăt

Aşa e la Londra, tot ce e vehicul merge pe stânga
tot ce e fereastră se deschide de jos în sus
dacă te iei după un indicator şi mergi mergi brusc
te izbeşti cu fruntea în propriul tău deget arătător

0 Comments

În lumina crudă a iernii

3/3/2021

0 Comments

de Ileana Mălăncioiu

Ca pielea ursului din pădure a fost vândută
Pielea mea tăbăcită de ploi şi de vânt,
Moartea mă caută de cînd m-am născut
Şi nu poate să afle unde sunt.

Primăvara stau ascunsă-n tufişul verde,
Vara în lanul gata de secerat,
Toamna în frunza de curând căzută,
Iarna în albul cel mai imaculat.

Când moartea lasă urme pe zăpadă
Ca sângele unui animal răpus
De alte animale mai mari
Trupul meu iese şi mai nesupus

În lumina crudă a iernii
Şi c-o tristeţe de nedescris
Se-mbracă înainte de-a fi descoperit
În pielea animalului ucis.

0 Comments

Despre insula noastră secretă

Mâhnire

Cum a fost la Londra

În lumina crudă a iernii

Arhiva

Autori