Category: Monica Pillat

Decembrie

16/12/2020

de Monica Pillat

Cum poţi să te închizi în casă
Şi să deschizi televizorul
Când Preacurata bate-n uşă?

De două mii de ani aşteaptă
Să ţi-L aducă pe Mesia,
Dar tu eşti ocupat tot timpul.

Te uiţi la ceas. Mâine-i Crăciunul.
Faci rost de brad, cumperi sarmale,
Dar mai era ceva pe listă…

O stea departe, în colinde,
Când Dumnezeu era aproape
Şi semăna leit cu Pruncul
De care nu-ţi aduci aminte.

0 Comments

Noiembrie

25/11/2020

0 Comments

de Monica Pillat

De la fereastră văd
Luminile din frunze
Stingându-se domol
Şi dincolo de ramuri,
Foşnind ca marea – cerul,
Pe care-n înserare
Trec păsările-nave.

Aş vrea să ies afară
În frigul de cristal
Şi frunzele uscate
Să-mi murmure sub paşi,
Dar nu mai pot pleca,
De la un timp, niciunde.

Căci acum se lasă noaptea
Şi vine dimineaţa,
Aud bătăi în uşă,
Deschid: casa se umple
De slujitorii umbrei
Care mă iau ostatic…

0 Comments

Versuri de liniştire

30/5/2018

0 Comments

de Monica Pillat

Când te încearcă îndoiala,
Când mintea ta-i un ghem de zbateri
Şi ai pleca, dar nu ai unde,
Te-aş lua cu mine în livada
Ce se deschide în tabloul
Care-a oprit pe totdeauna
Aleanul verde al amiezii.
Am sta sub crengile pictate,
Până când undele din suflet
S-ar îmbuna, căci nici o boare
Nu le-ar mai încreţi oglinda,
Şi am rămâne înlăuntrul
Luminii galeşe de vară,
Privind din acuarela caldă
Vârtejul umbrelor de-afară.

0 Comments

Decembrie

Noiembrie

Versuri de liniştire

Arhiva

Autori