Floarea de soc

de Aspazia Sandu

Uite, ies şi eu în faţă
pentru curriculum vitae;
albă sunt, imaculată,
fără haine peticite.

Sunt aşa, de două palme
şi mă-ntind, la soare,
cum se-ntind puştii la baltă
ziua în amiaza mare.

Să nu fiu neobservată,
cresc la poale de pădure,
uneori, intru-n grădină,
dar mă taie ca pe mure.

Aromată sunt şi-n sticlă,
aşa, ştii, ca limonadă.
Celor cărora li-i sete,
îi invit azi să mă vadă.