Category: Aspazia Sandu

Cu arta în mână

10/4/2024

de Aspazia Sandu

Neştiind ce-i pus în noi, ca talente rare,
Adesea ne minunăm de cel care-l are.
Ai fi vrut să ştii să cânţi, măcar la trompetă,
Să scrii scene de amor pentru operetă,
Să joci într-un serial, într-un rol anume
Ce te-ar fi reprezentat, dar nu au fost costume.
Fotograful, ce-i artist, pune-n evidenţă
ceea ce-i de remarcat ca având valenţă.
Unghiul este important, raza de lumină,
zâmbetul interior şi faţa senină.
El îţi poate micşora: faţa, fruntea, nasul
sau le poate alungi cât ţine compasul!
Chiar de nu te pavoazezi, expresivitatea
e la rangul cel dintâi ca publicitatea.
Dacă-i faci omului gât de trei ori mai mare
iar capul cu mult mai mic, primeşti o mustrare!
Nu ai stofă de artist, suferi de vreo boală
ce o ai de rezolvat sau e din sminteală!
Şi urâtul e frumos, când îi afli locul
să se poate exprima, de are norocul!
Nefiind noi creatori, întâlnim surprize
ce ne pun un timp la colţ pentru analize.
Cu talentul cultivat, punem în lumină
ceea ce găsim firesc a fi şters de tină.
Iată un lucru frumos care-l fac artiştii
cu ceea ce au în stoc, ca în scris lingviştii.

0 Comments

Anticipativ

27/3/2024

0 Comments

de Aspazia Sandu

Privind lumea în ansamblu, deseori evaluăm
starea noastră sufletească şi apoi o comentăm.
Cum am depăşi momente, care nu sunt de dorit,
uneori ne preocupă calmi şi cu duhul smerit:
Dacă-aş fi nefericită, nu m-aş plânge, aş lupta
să ies din această stare fără a mai boicota.
Ne victimizăm adesea, nefiind îndreptăţiţi;
nevoia de-a nu fi singuri strigă, de suntem cinstiţi.
Fiind plante dependente de lumină, sol şi ploi,
ne-ofilim când ne lipseşte una care e de soi.
Când ştii că ţi se răspunde strigi, altfel de ce-ai striga
Doar să faci valuri degeba, doar pentru-a se propaga?
Nu opunem rezistenţă, crezând că vom fi înfrânţi
sau dacă-ţi împarţi necazul n-ai aceleaşi suferinţi.
Bucuria nu se-mparte de mai nimeni din cât ştiu
că cine-şi împarte premiul dacă nu-I tatăsai fiu?
Aşa când unul se-nsoară, plăteşti de eşti invitat
că restaurantul costă iar meniu-I piperat.
De mergi la câte-o pomană iei ceea ce ţi se dă
deşi nu mănâncă mortul că limba nu-i slobodă.
Daruri se impart la şcoală pentru a ne instrui
să ajungem de nădejde oriunde vom locui.
Aşa că din interese facem gesturi mari sau mici
pentru că roate se-nvârte, şi de sus dacă-o să pici?
Uite, asta-I lumea noastră de-nţeles, de ne-nţeles
şi cum faci parte dintr-însa ai sau nu ai de ales.

0 Comments

Floarea de soc

7/6/2017

0 Comments

de Aspazia Sandu

Uite, ies şi eu în faţă
pentru curriculum vitae;
albă sunt, imaculată,
fără haine peticite.

Sunt aşa, de două palme
şi mă-ntind, la soare,
cum se-ntind puştii la baltă
ziua în amiaza mare.

Să nu fiu neobservată,
cresc la poale de pădure,
uneori, intru-n grădină,
dar mă taie ca pe mure.

Aromată sunt şi-n sticlă,
aşa, ştii, ca limonadă.
Celor cărora li-i sete,
îi invit azi să mă vadă.

0 Comments

Cu arta în mână

Anticipativ

Floarea de soc

Archives

Autori