Category: Lucian Blaga

Lîngă un fluture

27/7/2022

de Lucian Blaga

Frumuseţea ca şi zborul şi iubirea
de cenuşe-şi leagă firea.
De-i ştergi fluturelui praful, nici o boare –
Nici o vrajă nu-l vor face să mai zboare.

El, totemul seminţiei ştiutoare,
îşi ascunde obîrşiile şi drumul.
Dacă-l sfarmi, îşi dă poleiul –
din secretele-i nici unul.

Cine-i puse pe aripi şi pe făptură
scrumul, joc de aur ca suflat din foi de faur?
A dormit o noapte-n Lună?
S-a născut din scrum de urnă?

0 Comments

Flori de mac

15/9/2021

0 Comments

de Lucian Blaga

În frunză de cucută-amară
îmi fluier bucuriile – şi-o ne ’nţeleasă teamă
de moarte mă pătrunde,
cum vă privesc pe malul mării de secară
flori de mac.

Aş vrea să vă cuprind,
că nu ştiu cum, petalele ce le purtaţi,
îmi par urzite
din spuma roşie
a unui cald şi ’nflăcărat amurg de vară.

Aş vrea să vă culeg în braţe
feciorelnicul avânt,
dar vi-e atât de fragedă podoaba,
că nu ’ndrăznesc
o, nici la pieptul gândurilor mele să vă strâng.

Şi-aş vrea să vă strivesc
că sunteţi roşii, roşii
cum n’au putut să fie pe pământ
decât aprinşii, marii stropi de sânge, ce-au căzut
pe stânci
şi pe nisip în Ghetsemani de pe fruntea lui Isus,
când s’a ’ngrozit de
moarte.

0 Comments

Călugărul bătrân îmi şopteşte din prag

1/9/2021

0 Comments

de Lucian Blaga

Tinere, care mergi prin iarba schitului meu,
Mai este mult pân’ apune soarele?

Vreau să-mi dau sufletul
deodată cu şerpii striviţi în zori
de ciomegele ciobanilor.
Nu m’am svârcolit şi eu în pulbere ca ei?
Nu m’am sfredelit şi eu în soare ca ei?

Vieaţa mea a fost tot ce vrei,
câteodată fiară,
câteodată floare,
câteodată clopot – ce se certa cu cerul.

Azi tac aici, şi golul mormântului
îmi sună în urechi ca o talangă de lut.
Aştept în prag răcoarea sfârşitului.
Mai este mult? Vino tinere,
ia ţărnă un pumn
şi mi-o presară pe cap în loc de apă şi vin.
Botează-mă cu pământ.

Umbra lumii îmi trece peste inimă.

0 Comments

Scoici

5/7/2017

0 Comments

de Lucian Blaga

Petale par scoicile
cum cad pe aproapele
ţărm, ca-ntr-un joc,
aduse cu apele.
Unda îngroapă-le,
valul dezgroapă-le!

Zeiţe de mare-au pierit
diafane ca apele.
Toate pe-aci şi-au lăsat,
vestigii pleoapele.
Unda îngroapă-le,
valul dezgroapă-le!

0 Comments

Mugurii

26/4/2017

0 Comments

de Lucian Blaga

Un vânt de seară
aprins sărută cerul la apus
şi-i scoate ruji de sânge pe obraji.
Trântit în iarbă rup cu dinţii
Gândind aiurea – mugurii
unui vlăstar primăvăratic.

Îmi zic: „Din muguri
amari înfloresc potire grele de nectar”
şi cald din temelii tresar
de-amarul tinerelor mele patimi.

0 Comments

Ce aude unicornul

8/6/2016

0 Comments

de Lucian Blaga
Prin lumea poveştilor
zumzetul veştilor.
Prin murmurul mărilor
plânsetul ţărilor.
Prin lumea aievelor
cântecul Evelor.
Prin vuietul timpului
glasul nimicului.
Prin zvonul eonului
bocetul omului.

0 Comments

Lîngă un fluture

Flori de mac

Călugărul bătrân îmi şopteşte din prag

Scoici

Mugurii

Ce aude unicornul

Arhiva

Autori