Blog Archives

Pruncul

31/10/2018

de Miron Radu Paraschivescu

El vine de departe: nouă luni
S-a tot zbătut în lupte, nevăzut,
S-a smuls ca o furtună de pe culmi,
Spre un tărîm necunoscut.

Dintr-o nădejde s-a născut – şi-un vis,
Fiu al iubirii pline şi carnale,
Zile şi nopţi muma-l ţinu închis,
Sub pieptul ei, ca sub un scut de zale.

Văzuşi minunea? Ţi se pare simplă
Cînd doarme-n faţa ta întins în perne;
El a-nvăţat fluida vremii limbă
Numai pe ceasul inimii materne.

Acum ochii lui, ca într-o carte,
Citesc miraţi, iar fruntea lui învaţă
Obrazul tău, pămînturi, pomi; desparte
Ziua de nopţi şi soarele de ceaţă.

Priveşte-l! Poate să te vezi în el
Cu anii tăi trecuţi, iar cei de mîine
Sunt scrişi în carnea lui ca spicu-n pîine,
Ca-n străveziul sînge, un drapel.

0 Comments

Cartea

24/10/2018

0 Comments

de Miron Radu Paraschivescu

Slăvite cărţi! De cîte ori
Pe fila lor, ca o aripă,
Nu ai crezut şi tu că zbori
Mai sus decît fugara clipă!

Tăcute, grele: cărămizi
Ce arcuiesc o lume altă
Şi cartea după ce-o închizi
Pe capul pieptului tresaltă.

Sau o arunci pe alta-n care
Găseşti potop doar de cuvinte,
O carte fără zare
E numai cartea care minte.

Dar cîte visuri fără moarte
Într-alte pagini se perindă?

Văd cititorul cum, în carte,
Priveşte mut, ca-ntr-o oglindă.

0 Comments

Ce este omul? Care-i este originea? Ce fel de destin are el?

10/10/2018

0 Comments

de Nichita Stănescu

Omul este frunza văzută de om.
Omul este floarea mirosită de om,
omul este calul călărit de om,
omul este piersica gustată de om.

Omul este marea pipăită de om.
Omul este roata,
Omul este laptele de capră băut de om.

Omul este răsăritul soarelui deasupra omului.
Omul este visul de noapte,
Omul este plăcerea cerului albastru văzut de om.
Omul este zborul păsării zburat de om.

Omul este cuvântul vorbit de om.
Omul este cuvântul înţeles.
Omul este cuvântul citit de om.
Omul este cuvântul neînţeles.

Om este cuvântul care doarme în pietrele omului.
Om este cuvântul care zace în stelele
de-deasupra omului.
Om este necuvântul omului.

Om este omul care moare asistat de om.
Om este cel care depune mărturie
Despre om în faţa omului.

Omul nu s-a născut şi deci nu va muri.
Este etern şi dintotdeauna
pentru că prin el se depune mărturie
despre ceea ce există.

Omul nu a existat şi nu va exista niciodată
pentru că nonexistenţa îşi este sieşi martoră.

Şi totuşi omul, omul, omul
este cel care nu crede
care nu credea
care nu credeam
să-nvăţ a muri vreodată.

0 Comments

Lauda omului

3/10/2018

0 Comments

de Nichita Stănescu

Din punctul de vedere-al copacilor,
soarele-i o dungă de căldură,
oamenii – o emoţie copleşitoare…
Ei sunt nişte fructe plimbătoare
ale unui pom mult mai mare!

Din punctul de vedere-al pietrelor,
soarele-i o piatră căzătoare,
oamenii-s o lină apăsare…
Sunt mişcare-adăugată la mişcare,
şi lumina ce-o zăreşti, din soare!

Din punctul de vedere-al aerului,
soarele-i un aer plin de păsări,
aripă în aripă zbătând.
Oamenii sun păsări nemaiîntâlnite,
cu aripile crescute înlăuntru,
care bat, plutind, planând,
într-un aer mai curat – care e gândul!

0 Comments

Pruncul

Cartea

Ce este omul? Care-i este originea? Ce fel de destin are el?

Lauda omului

Arhiva

Autori