|
de Gavril Pompei
Furişate, razele încă nu-şi dibuiau cărarea prin desişul pădurii de carpeni desiş oblojind, spre soare-răsare, custura orizontului, când mama, mângâindu-mă, îmi şoptea la ureche: „Scoală-te, că te aşteaptă mieii!” Înciudat, toropit încă în braţele moi ale somnului te vedeam, Doamne, alături de Mielul tău (în icoana atârnând deasupra patului) şi mă gândeam de fiecare dată: - Oare Tu, chiar şi Tu, trebuia să-L paşti dimineaţa?
0 Comments
de Mircea Ivănescu
mă duceam să mă spăl pe mâini, în copilărie, când mi se făcea frică, seara târziu, mergeam prin întunericul coridorului între dormitor şi bucătărie, culoarul îngust, şi întunecos, doar dimineaţa luminat sângeriu prin chepengul podului nu potrivit foarte bine şi geamul ferestrei mate a uşii către sufrageria mare - seara era întuneric - mergeam prin spaimă, densă, însă ştiind că în bucătărie puteam să beau apă de la robinetul chiuvetei, sau să mă spăl pe mâini, să lepăd ziua, cu fricile ei - şi dacă aş fi dorit să-mi iau şi faţa în mâini - ca să râd pe ascuns- să-mi fie noaptea acolo curată fără spaime, fără amintiri, fără contururile lăsate de liniile vieţii din palma apăsată pe ochi, pe urechi, peste nas. de Gavril Pompei
Zodia ta – mi-au şoptit ursitoarele – se pierde în răsfrângeri în orizont dezmărginit cu vânt aprig în nări fremătânde; în jarul necuvântului mocnit. Eşti leu, nehotărâtule! scoate gheara şi muşcă din gazelele de aer din antilopele de lut; îmbracă armura conchistadorului: drum lung se arată şerpuit şi abrupt. Eşti rege! îngenunche şi iartă toată zbaterea fără răspuns toate utopiile pierdute rând pe rând… Zodia ta se întinde peste atâta cenuşă încât pasărea Phoenix va scoate pui curând. de Aspazia Sandu
Neştiind ce-i pus în noi, ca talente rare, Adesea ne minunăm de cel care-l are. Ai fi vrut să ştii să cânţi, măcar la trompetă, Să scrii scene de amor pentru operetă, Să joci într-un serial, într-un rol anume Ce te-ar fi reprezentat, dar nu au fost costume. Fotograful, ce-i artist, pune-n evidenţă ceea ce-i de remarcat ca având valenţă. Unghiul este important, raza de lumină, zâmbetul interior şi faţa senină. El îţi poate micşora: faţa, fruntea, nasul sau le poate alungi cât ţine compasul! Chiar de nu te pavoazezi, expresivitatea e la rangul cel dintâi ca publicitatea. Dacă-i faci omului gât de trei ori mai mare iar capul cu mult mai mic, primeşti o mustrare! Nu ai stofă de artist, suferi de vreo boală ce o ai de rezolvat sau e din sminteală! Şi urâtul e frumos, când îi afli locul să se poate exprima, de are norocul! Nefiind noi creatori, întâlnim surprize ce ne pun un timp la colţ pentru analize. Cu talentul cultivat, punem în lumină ceea ce găsim firesc a fi şters de tină. Iată un lucru frumos care-l fac artiştii cu ceea ce au în stoc, ca în scris lingviştii. de Gheorghe Simon
Nu am râvnit un alt cer şi nici un alt pământ nu am muşcat din pâinea nimănui şi nu am băut apă decît din căuşul palmelor mele nu m-am folosit de cuvinte ca de mărunţiş la cumpărături Nu-mi ajung cu cuvintele pentru a dezvălui Verbul în toată splendoarea lui princiară Străin sunt numai în casa mea şi între cuvintele scrise cu litere mărunte pentru a face economie de hârtie străin doar faţă de cel care a fost numit Simon şi căruia i se greşeşte totdeauna pomenirea adăugându-i-se parcă de la sine când un i sau când o virgulă sub şarpele mare de tipar nu am spus niciodată un cuvânt mai înainte ca el să-mi fi ars sufletul Nu am râvnit un alt cer şi nici un alt pământ. |
Archives
December 2024
Autori
All
|
RSS Feed
