de Dimitrie Bolintineanu

Cât om fi toţi în unire
Nu ne frică de peire
Nici de ura ce dezbină.
Nici de sabia străină,
Nici de-amară asuprire,
Nici de lanţuri şi hrăpire
Trageţi hora mare, mare,
De la munte pân-la mare.

Locul ţări, o dreptate
Simte paşii cei de frate
Şi tresare-n bucurie
Ca în timp de vitejie
Calul suflă, saltă, bate:
Focul peptul lui străbate...
Trageţi hora mare, mare,
Din Carpaţi şi pân-la Mare

Fala iese din morminte
Şi ne-aduce nouă-aminte.
Lupte mari strălucitoare
Nume pline de onoare,
Fala veche şi bătrână
Trece în inima română
Trageţi hora mare, mare,
De la munte pân-la mare.

Trageţi hora lată, lată
Că mi-e inima-necată
Şi la glasul de Unire
Curge plâns de fericire
Mâine spada românească
Poate încă să lovească
Trageţi hora mare, mare,
Cuza calcă pe hotare.

Trageţi hora, vântul bate
Şi în ţărmuri depărtate
Duce veste de unire,
Duce veste de mărire;
Căci a ţărilor Unire
Ne va duce la mărire...
Trageţi hora mare, mare,
De la munte pân-la mare.

Trageţi hora şi mai mare
Cuza sfarămă hotare!

de Mihai Eminescu
  
Vremea trece, vremea vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate.
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.
 
Multe trec pe dinainte,
In auz ne sună multe,
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?
Tu aşază-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deşarte
Vremea trece, vremea vine.
 
Nici încline a ei limba
Recea cumpănă-a gândirii
Înspre clipa ce se schimbă
Purtând masca fericirii,
Ce din moartea ei se naşte
Şi o clipa ţine poate;
Pentru cine o cunoaşte
Toate-s vechi şi nouă toate.
 
Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul şi pe patru,
Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
Şi de plânge, de se ceartă,
Tu în colţ petreci în tine
Şi-nţelegi din a lor artă,
Ce e rău şi ce e bine.
 
Viitorul şi trecutul
Sunt a filei două feţe,
Vede-n capăt începutul
Cine ştie să le-nveţe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă şi socoate.
 
Căci aceloraşi mijloace
Se supun câte există,
Şi de mii de ani încoace
Lumea-i veselă şi tristă;
Alte măşti, aceeaşi piesă,
Alte guri, aceeaşi gamă,
Amăgit atât de-adese
Nu spera şi nu ai teamă.
 
Nu spera când vezi mişeii
La izbânda făcând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte.
Teamă n-ai, căta-vor iarăşi
Între dânşii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăş:
Ce e val, ca valul trece.
 
Cu un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momeşte în vârteje.
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seamă,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.
 
De te-ating, să feri în lături,
De hulesc, să taci din gură.
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă ştii a lor măsură?
Zică toţi ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece:
Ca să nu-ndrăgeşti nimica,
Tu rămâi la toate rece.
  
Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera şi nu ai teamă.
Te întreabă şi socoate,
Ce e rău şi ce e bine;
Toate-s vechi şi nouă toate:
Vremea trece, vremea vine. 

de Mihai Eminescu

Mai am un singur dor: 
În linistea serii 
Să mă lăsaţi să mor 
La marginea mării; 
Să-mi fie somnul lin 
Şi codrul aproape, 
Pe-ntinsele ape 
Să am un cer senin. 
Nu-mi trebuie flamuri, 
Nu voi sicriu bogat, 
Ci-mi împletiţi un pat 
Din tinere ramuri.

Şi nime-n urma mea 
Nu-mi plângă la creştet, 
Doar toamna glas să dea 
Frunzişului veşted. 
Pe când cu zgomot cad 
Izvoarele-ntr-una, 
Alunece luna 
Prin vârfuri lungi de brad. 
Pătrunză talanga 
Al serii rece vânt, 
Deasupră-mi teiul sfânt 
Să-şi scuture creanga.

Cum n-oi mai fi pribeag 
De-atunci înainte, 
M-or troieni cu drag 
Aduceri aminte. 
Luceferi, ce răsar 
Din umbră de cetini, 
Fiindu-mi prieteni, 
O sa-mi zâmbeasca iar. 
Va geme de patemi 
Al marii aspru cânt... 
Ci eu voi fi pământ 
În singurătate-mi.

de Nicolae Sava

Firesc ar fi să port acelaşi model de pantofi cu ai
dumneavoastră să zîmbesc la fel de amabil ca şi
dumneavoastră să răspund la fel de inteligent ca şi
dumneavoastră la ironiile dumneavoastră să trăiesc
aceeaşi viaţă de familiuţă ca şi dumneavoastră desigur
la acelaşi etaj cu al dumneavoastră livada mea cu cireşi
de acasă firesc ar trebui să înflorească odată cu viaţa
dumneavoastră să-mi uit adolescenţa pe banca din
parcul oraşului unde aţi sărutat dumneavoastră prima
femeie şi dacă aş apăsa pe un buton pentru stările
mele zilnice rece cald fierbinte aş sti să acord atenţia
cuvenită acestor probleme de regie să trec prin viaţă
încheiat la suflet cu toţi nasturii dar.