|
de Dimitrie Bolintineanu
Cât om fi toţi în unire Nu ne frică de peire Nici de ura ce dezbină. Nici de sabia străină, Nici de-amară asuprire, Nici de lanţuri şi hrăpire Trageţi hora mare, mare, De la munte pân-la mare. Locul ţări, o dreptate Simte paşii cei de frate Şi tresare-n bucurie Ca în timp de vitejie Calul suflă, saltă, bate: Focul peptul lui străbate... Trageţi hora mare, mare, Din Carpaţi şi pân-la Mare Fala iese din morminte Şi ne-aduce nouă-aminte. Lupte mari strălucitoare Nume pline de onoare, Fala veche şi bătrână Trece în inima română Trageţi hora mare, mare, De la munte pân-la mare. Trageţi hora lată, lată Că mi-e inima-necată Şi la glasul de Unire Curge plâns de fericire Mâine spada românească Poate încă să lovească Trageţi hora mare, mare, Cuza calcă pe hotare. Trageţi hora, vântul bate Şi în ţărmuri depărtate Duce veste de unire, Duce veste de mărire; Căci a ţărilor Unire Ne va duce la mărire... Trageţi hora mare, mare, De la munte pân-la mare. Trageţi hora şi mai mare Cuza sfarămă hotare!
0 Comments
de Mihai Eminescu
Vremea trece, vremea vine, Toate-s vechi şi nouă toate; Ce e rău şi ce e bine Tu te-ntreabă şi socoate. Nu spera şi nu ai teamă, Ce e val ca valul trece; De te-ndeamnă, de te cheamă, Tu rămâi la toate rece. Multe trec pe dinainte, In auz ne sună multe, Cine ţine toate minte Şi ar sta să le asculte? Tu aşază-te deoparte, Regăsindu-te pe tine, Când cu zgomote deşarte Vremea trece, vremea vine. Nici încline a ei limba Recea cumpănă-a gândirii Înspre clipa ce se schimbă Purtând masca fericirii, Ce din moartea ei se naşte Şi o clipa ţine poate; Pentru cine o cunoaşte Toate-s vechi şi nouă toate. Privitor ca la teatru Tu în lume să te-nchipui: Joace unul şi pe patru, Totuşi tu ghici-vei chipu-i, Şi de plânge, de se ceartă, Tu în colţ petreci în tine Şi-nţelegi din a lor artă, Ce e rău şi ce e bine. Viitorul şi trecutul Sunt a filei două feţe, Vede-n capăt începutul Cine ştie să le-nveţe; Tot ce-a fost ori o să fie În prezent le-avem pe toate, Dar de-a lor zădărnicie Te întreabă şi socoate. Căci aceloraşi mijloace Se supun câte există, Şi de mii de ani încoace Lumea-i veselă şi tristă; Alte măşti, aceeaşi piesă, Alte guri, aceeaşi gamă, Amăgit atât de-adese Nu spera şi nu ai teamă. Nu spera când vezi mişeii La izbânda făcând punte, Te-or întrece nătărăii, De ai fi cu stea în frunte. Teamă n-ai, căta-vor iarăşi Între dânşii să se plece, Nu te prinde lor tovarăş: Ce e val, ca valul trece. Cu un cântec de sirenă, Lumea-ntinde lucii mreje; Ca să schimbe-actorii-n scenă, Te momeşte în vârteje. Tu pe-alături te strecoară, Nu băga nici chiar de seamă, Din cărarea ta afară De te-ndeamnă, de te cheamă. De te-ating, să feri în lături, De hulesc, să taci din gură. Ce mai vrei cu-a tale sfaturi, Dacă ştii a lor măsură? Zică toţi ce vor să zică, Treacă-n lume cine-o trece: Ca să nu-ndrăgeşti nimica, Tu rămâi la toate rece. Tu rămâi la toate rece, De te-ndeamnă, de te cheamă; Ce e val, ca valul trece, Nu spera şi nu ai teamă. Te întreabă şi socoate, Ce e rău şi ce e bine; Toate-s vechi şi nouă toate: Vremea trece, vremea vine. de Mihai Eminescu
Mai am un singur dor: În linistea serii Să mă lăsaţi să mor La marginea mării; Să-mi fie somnul lin Şi codrul aproape, Pe-ntinsele ape Să am un cer senin. Nu-mi trebuie flamuri, Nu voi sicriu bogat, Ci-mi împletiţi un pat Din tinere ramuri. Şi nime-n urma mea Nu-mi plângă la creştet, Doar toamna glas să dea Frunzişului veşted. Pe când cu zgomot cad Izvoarele-ntr-una, Alunece luna Prin vârfuri lungi de brad. Pătrunză talanga Al serii rece vânt, Deasupră-mi teiul sfânt Să-şi scuture creanga. Cum n-oi mai fi pribeag De-atunci înainte, M-or troieni cu drag Aduceri aminte. Luceferi, ce răsar Din umbră de cetini, Fiindu-mi prieteni, O sa-mi zâmbeasca iar. Va geme de patemi Al marii aspru cânt... Ci eu voi fi pământ În singurătate-mi. de Nicolae Sava
Firesc ar fi să port acelaşi model de pantofi cu ai dumneavoastră să zîmbesc la fel de amabil ca şi dumneavoastră să răspund la fel de inteligent ca şi dumneavoastră la ironiile dumneavoastră să trăiesc aceeaşi viaţă de familiuţă ca şi dumneavoastră desigur la acelaşi etaj cu al dumneavoastră livada mea cu cireşi de acasă firesc ar trebui să înflorească odată cu viaţa dumneavoastră să-mi uit adolescenţa pe banca din parcul oraşului unde aţi sărutat dumneavoastră prima femeie şi dacă aş apăsa pe un buton pentru stările mele zilnice rece cald fierbinte aş sti să acord atenţia cuvenită acestor probleme de regie să trec prin viaţă încheiat la suflet cu toţi nasturii dar. |
Archives
December 2024
Autori
All
|
RSS Feed
