|
de Marcel Mureşeanu
Cine nu-l lasă pe bunul Dumnezeu să ne stropească cu ploaia milei sale? Câte chinuri se vor mai adăuga vieţii noastre? Cine ne strică firea şi ne întărâtă între noi? Nimeni n-aude urletul aruncat ca un munte în ocean? Ce putem face? Se va sfârşi până la urmă întunericul odată cu lumina? Nu e păcat să umblăm ca nebunii prin Univers după un pahar de apă pentru botezul îngerilor? Nu e păcat să dispară trenuleţul de munte care merge cu aburul vocilor sfinţilor? Fă-ne , Doamne, mai buni şi îndreaptă-ne firea, desfiinţează ospiciile şi casele de amanet, goleşte iadul şi arde-i podeaua. Desfiinţează şi urâtul obicei al plânsului!
0 Comments
ide Daniel Pişcu
Să dai un telefon oportun într-un moment de cumpănă sorei tale să scrii o scrisoare mamei tale întrebând-o cum o mai duce cu sănătatea mulţumindu-i pentru pachetul de prăjituri asigurându-l pe tatăl tău că totul e în ordine să treci pe la socri cu o căruţă de lemne gata tăiate să-ţi iubeşti mai mult ca oricând nevasta în această după-amiază să-i duci o cutie de bomboane copilului acum când el are cea mai mare poftă de dulciuri ce frate ce fiu ce ginere ce soţ ce tată vor spune toţi în gândul lor, ce duminică iată că sunt şi azi în istoria familiei! de Mircea Cărtărescu
într-o zi chiuveta căzu în dragoste iubi o mică stea galbenă din colţul geamului de la bucătărie se confesă muşamalei şi borcanului de muştar se plânse tacâmurilor ude. în altă zi chiuveta îşi mărturisi dragostea: - stea mică, nu scânteia peste fabrica de pâine şi moara dâmboviţa dă-te jos, căci ele nu au nevoie de tine ele au la subsol centrale electrice şi sunt pline de becuri te risipeşti punându-ţi auriul pe acoperişuri şi paratrăznete. stea mică, nichelul meu te doreşte, sifonul meu a bolborosit tot felul de cântece pentru tine, cum se pricepe şi el vasele cu resturi de conservă de peşte te-au şi îndrăgit. vino, şi ai să scânteiezi toată noaptea deasupra regatului de linoleum crăiasă a gândacilor de bucătărie. dar, vai! steaua galbenă nu a răspuns acestei chemări căci ea iubea o strecurătoare de supă din casa unui contabil din pomerania şi noapte de noapte se chinuia sorbind-o din ochi. aşa că într-un târziu chiuveta începu să-şi pună întrebări cu privire la sensul existenţei şi obiectivitatea ei şi într-un foarte târziu îi făcu o propunere muşamalei. ... cândva în jocul dragostei m-am implicat şi eu, eu, gaura din perdea, care v-am spus această poveste. am iubit o superbă dacie crem pe care nu am văzut-o decât o dată... dar, ce să mai vorbim, acum am copii preşcolari şi tot ce a fost mi se pare un vis. de Aurel Dumitraşcu
Eu şi cu tine trăim într-o casă neagră la marginea unei ape negre fără de peşti. Tata e îngropat în spatele bisericii negre şi tot ce-mi amintesc despre el e neclar. De foarte mulţi ani stau la o masă neagră Şi scriu pe foi negre tu îmi aduci cîte un ceai negru care fierbe neverosimil de repede la para unui foc siniliu. Avem o bibliotecă plină cu cărţi negre. Citim numai noaptea ferestrele-s negre Şi florile da Florile de pe hol sunt negre şi ele. de Mihai Eminescu
Cu gândiri şi cu imagini Înnegrit-am multe pagini: Ş-ale cărţii, ş-ale vieţii, Chiar din zorii tinereţii. Nu urmaţi gîndirei mele: Căci noianu-i de greşele, Urmărind prin întuneric Visul vieţii-mi cel himeric. Neavând învăţ şi normă, Fantazia fără formă Rătăcit-a, vai! cu mersul: Negru-i gândul, şchiop e viersul. Şi idei, ce altfel împle, Ard în frunte, bat sub tâmple: Eu le-am dat îmbrăcăminte Prea bogată, fără minte. Ele samănă, hibride, Egiptenei piramide: Un mormânt de piatr-în munte Cu icoanele cărunte, Şi de sfinxuri lungi alee, Monoliţi şi propilee, Fac să crezi că după poartă Zace-o-ntreagă ţară moartă. Intri-nuntru, sui pe treptă Nici nu ştii ce te aşteaptă. Când acolo! sub o faclă Doarme-un singur rege-n raclă. |
Archives
December 2024
Autori
All
|
RSS Feed
