|
de Ioan Radu Văcărescu
Bucură-te Maică ceea ce eşti Fecioară şi nu ştii de nuntă cât costă bluza asta albastră de mătase artificială cât costă blugii ăştia denim cu fermoarul blocat cât costă chiloţii ăştia care par nepurtaţi cât costă pantofii ăia maro italieneşti nepingeliţi cât costă paharul ăsta de sticlă verde din care au băut patru generaţii de nemţi cât costă monitorul ăla bernestein chihlimbar cât costă broasca asta fără chei într-un oraş în care au dispărut ca la un semn toţi turnătorii şi lăcătuşii că noi am rămas în urma tuturor neamurilor, în vremea ce în anii cei vechi a fost începere de deşteptare prin mulţi care au dus la lumină, alţii tălmăcind cărţi şi în loc să se înmulţească în cursul anilor, nu numai că nu s-au înmulţit spre mai mare pagubă s-au împuţinat cât costă duminica asta de Sfânta Maria în vechiul obor de porci nu departe de noul magazin obi cât costă vara asta lungă şi fierbinte ca-n filmele americane şi ca-n replicile din filmele lui sergiu nicolaescu cât costă viaţa asta de român înnecată în jeg rozaliu auriu portocaliu şi limba este un amestec în parte de latinească, în parte de italiană, în parte de greacă şi în parte de slavonă totul împreună făcând o limbă barbară şi nu sunt înţeles de nimeni când aud cuvinte latineşti, geţii râd prosteşte cât costă sicriul acesta second-hand la marginea de nord a oraşului capitală culturală la marginea de est a bătrânelor state europene în cea mai bucălată dintre lumile posibile până acuma în istorie şi boii sarmatici trag carele barbare Bucură-te apostole Andrei nume preascump şi dulce nouă. (cu italice, cuvinte din Ovidius, Patriarhul Sergiu, Franco Sivori, Dinicu Golescu)
0 Comments
de Adrian Alui Gheorghe
Oameni să se iubească S-a mai văzut, Dar cine a văzut cum se iubesc Două cotlete? Pisici să se iubească Pe acoperişuri s-a mai văzut, Dar cine a văzut Cum se iubesc două chifle Din aluat fraged? Turturele care să se iubească După ce au băut tăria bobului de rouă S-a mai văzut, Dar cine a văzut cum se iubesc Ouăle dintr-o omletă? Două stele să se iubească În timp ce se dezlipesc de pe boltă S-a mai văzut, Dar cine a văzut cum se iubesc Fructele dintr-o salată? De asta vă zic: fără dragoste Nici o sămînţă nu are gust, O pui pe limbă ca şi cum Ai încerca tăria cucutei. de Petru Creţia
Prin constituţia lumii Tuturor, dar tuturor ne revine Dreptul de a nu fi mai mult Decât suntem, Decât ce s-a întâmplat şi se întâmplă să fim Între marginile nealegerii noastre. Dreptul ca, judecaţi de puteri, Să fim în sfârşit absolviţi, Legitimaţi, îngăduiţi, eliberaţi, Trecuţi, aşa cum se întâmplă să fim, În tagma drepţilor şi a celor curaţi, Admişi în comunitatea finală, şi unanimă A drepţilor şi a celor curaţi, Amnistiaţi în însuşi numele necruţător al legii, Spălaţi de rele şi patimi, De vrerile noastre stângace, pierdute, Înălţaţi din toate câte întâmplător vom fi fost Şi neîntâmplător rămânem, Îmbrăcaţi în straie regeşti, Spălaţi pe picioare de pontifii negri ai soartei Şi mai ales, mai presus, mai cu strâmbă dreptate Iubiţi infinit. de Ileana Mălăncioiu
A trecut şi anul acesta şi nu s-a-ntîmplat nimic, Poate că-n iarna asta care n-a trecut încă, Poate că primăvara va fi mai îndurătoare, Ori poate că vara sau toamna. Ştiţi la ce mă gândesc; la ce se gîndeşte Toată lumea. Eu nu sunt o excepţie, Eu m-am născut într-un sat în care nimic nu mai creşte Mai mult decît această speranţă. Eu nu trăiesc în turnul de fildeş, eu trăiesc Într-un oraş în care toată lumea De la un timp visează mereu acelaşi vis Din ce în ce mai des. O, Doamne, cît de frică ne este la toţi Că va veni şi primăvara asta degeaba, Că va veni şi vara şi toamna Numai ce visăm noi nu va veni. |
Archives
December 2024
Autori
All
|
RSS Feed
