Category: Vasile Voiculescu

La răscruce

12/10/2022

de Vasile Voiculescu

În suflet, ca pe-o cale pustie, sunt răscruci,
Întretăieri de drumuri sălbatice, străine,
Ducînd spre patru colţuri…Pe care să apuci ?
Meleagurile-s rele şi nimeni nu-i cu tine.

Răspântia e moartă, şi cîţi s-au perindat
Nu ţi-au lăsat o urmă, un semn care s-arate
De-a nimerit vreunul pe drumu-adevărat…
Doar cruci fără de slove de-a lungul-s presărate.

Un han, din care numai pereţii-au mai rămas,
Cu hruba părăsită, un puţ fără izvoare
Şi-un plop uscat alături, ca o spînzurătoare,
Îţi spun că nu e locul făcut pentru popas.

Te simţi pierdut departe… răscrucile-s pustii,
Şi-ai vrea să fugi din aste paragini blestemate.
…În suflet sunt răspântii: ajungi fără să ştii
Şi şovăi la o furcă de drumuri neumblate.

0 Comments

Durerea

28/9/2022

0 Comments

de Vasile Voiculescu

Oprită să urce în ceruri vreodată,
Durerea n-are aripi, să-şi facă vînt,
Ci calcă, peste, lespezi încovoiată,
Înger pururi încătuşat de pământ.

Adâncu-i glas n-ajunge la stele…
Braţele-i vîntură cenuşă şi lut,
Presărîndu-le peste răni grele.
Dar Domnul a ales-o de la-nceput.

În ochii ei luceşte, încă neînţeleasă,
Lumina, semnul lui izbăvitor,
Şi a pus-o mai presus, crăiasă
Şi pildă, îngerilor tuturor.

Ea nu ştie… Dar cînd somnul o doboară,
În miezul nopţii şi-al tăcerii,
Marii îngeri pe pămînt coboară
Şi se pleacă de sărută picioarele durerii.

0 Comments

Sînt peşteri

29/1/2020

0 Comments

de Vasile Voiculescu

Tu nu uita că sunt în tine peşteri…
Un pas, o şoaptă, numai un suspin,
Sporesc acolo-n mii şi mii de creşteri,
Se-ngroaşă-n hăuri, se izbesc şi vin
Să zguduie pereţii arşi de lavă.
Şi tainiţa se umple de tumult,
Ca cerurile, sus, cînd tună-n slavă…
Şi creşte larma surdă tot mai mult,
De parcă sparge urletul tavanul :
Cutremur lung iscat dintr-un oftat…

Şi-adeseori când zvonul, ca orcanul,
Nebun s-azvîrle-n steiul detunat,
Ca-n peştera pierdută sub pământ –
De larma izvorîtă din suspine
O piatră cade, altele-şi fac vînt,
Şi bolţile se năruie în tine.

0 Comments

Dor de tinereţe

8/3/2017

0 Comments

de Vasile Voiculescu

Ce-adânc pătrunde zâmbetul tău mic…
De dincolo de recea stăpânire
Se-nalţă-n mine vechiul inamic,
Ereditarul dor de nemurire.

Din marginea uitării mă ridic,
În coasta vremii pun împotrivire,
Arunc vestmânt cărunt şi-n răzvrătire
Logodna mea cu bătrâneţea stric…

M-agăţ de ramurile tinereţii-n cale,
Sărut dureri cu buzele avide,
Port scumpe răni ca nişte mari paftale.

Am iar ochi cruzi de limpezi aguride:
Prin strâmta noapte-a rochii ce te-nchide,
Văd toată aurora cărnii tale.

0 Comments

La răscruce

Durerea

Sînt peşteri

Dor de tinereţe

Arhiva

Autori