Category: Vasile Voiculescu

Sînt peşteri

29/1/2020

de Vasile Voiculescu

Tu nu uita că sunt în tine peşteri…
Un pas, o şoaptă, numai un suspin,
Sporesc acolo-n mii şi mii de creşteri,
Se-ngroaşă-n hăuri, se izbesc şi vin
Să zguduie pereţii arşi de lavă.
Şi tainiţa se umple de tumult,
Ca cerurile, sus, cînd tună-n slavă…
Şi creşte larma surdă tot mai mult,
De parcă sparge urletul tavanul :
Cutremur lung iscat dintr-un oftat…

Şi-adeseori când zvonul, ca orcanul,
Nebun s-azvîrle-n steiul detunat,
Ca-n peştera pierdută sub pământ –
De larma izvorîtă din suspine
O piatră cade, altele-şi fac vînt,
Şi bolţile se năruie în tine.

0 Comments

Dor de tinereţe

8/3/2017

0 Comments

de Vasile Voiculescu

Ce-adânc pătrunde zâmbetul tău mic…
De dincolo de recea stăpânire
Se-nalţă-n mine vechiul inamic,
Ereditarul dor de nemurire.

Din marginea uitării mă ridic,
În coasta vremii pun împotrivire,
Arunc vestmânt cărunt şi-n răzvrătire
Logodna mea cu bătrâneţea stric…

M-agăţ de ramurile tinereţii-n cale,
Sărut dureri cu buzele avide,
Port scumpe răni ca nişte mari paftale.

Am iar ochi cruzi de limpezi aguride:
Prin strâmta noapte-a rochii ce te-nchide,
Văd toată aurora cărnii tale.

0 Comments

Sînt peşteri

Dor de tinereţe

Arhiva

Autori