Dor de tinereţe

de Vasile Voiculescu

Ce-adânc pătrunde zâmbetul tău mic…
De dincolo de recea stăpânire
Se-nalţă-n mine vechiul inamic,
Ereditarul dor de nemurire.

Din marginea uitării mă ridic,
În coasta vremii pun împotrivire,
Arunc vestmânt  cărunt şi-n răzvrătire
Logodna mea cu bătrâneţea stric…

M-agăţ de ramurile tinereţii-n cale,
Sărut dureri cu buzele avide,
Port scumpe răni ca nişte mari paftale.

Am iar ochi cruzi de limpezi aguride:
Prin strâmta noapte-a rochii ce te-nchide,
Văd toată aurora cărnii tale.