|
de Geo Bogza
Rătăceam parcă printr-un oraş al câinilor. Câini, numai câini treceau pe stradă Unii într-o parte, alţii în alta. Toţi purtau câte o servietă gălbuie Şi treceau, plini de importanţă, într-o parte şi alta. Mirarea mea n-ar fi fost atât de mare Şi nici spaima ce m-a lipit de ziduri Dacă din privirile pe care mi le aruncau N-aş fi înţeles că servietele lor erau croite Din piele de om.
0 Comments
de Ioan Radu Văcărescu
nu mi s-a împlinit niciodată o profeţie politică nu am câştigat niciodată la loto banii s-au dus cum au venit ca gâştele pe apă pariurile toate le-am pierdut şi le-am onorat cu promptitudine n-am plantat un copac ci mai mulţi n-am crescut un copil ci doi am ţinut cont de sfatul mamei mele că viaţa adevărată începe după patruzeci şi de sfatul tatălui meu că nu poţi trăi decât dacă ţii de un anume loc nu am construit o casă ci doar o mansardă nu cu privire spre moarte cum ar spune un dramaturg la modă de doi bani ci cu patru ochi spre creasta sudică a Sibiului înnodată la capete de Muma şi Prejba am iubit o singură femeie dar am iubit-o ca şi când ar fi fost vorba de-o mie n-am avut doar un înger cu mine ci zece nu ştiu însă dacă până la urmă o să se adune de-o carte întreagă şi desculţ în literatură probabil că tot aşa mirat şi-n picioarele sfioase o să şi ies din amândouă de Geo Bogza
Toţi mă vânau. Făcându-şi pe seama mea tot felul de iluzii, mă vânau. Unii credeau că sunt morun, Şi se şi vedeau în faţa castroanelor cu caviar. Toţi mă vânau. Convinşi că norocul le-a scos în cale o pradă nemaipomenită, mă vânau. Unii credeau că sunt un caşalot, Şi le sticleau ochii socotindu-mi tonele de grăsime. Mă vânau. Toţi mă vânau. Urmărindu-şi cu îndărătnicie lacoma lor fericire, mă vânau. Iar eu nu eram decât bietul catarg Al unei corăbii de mult sfărâmate. de Daniela Crăsnaru
Nu tremura. Mai ales nu tremura. Slăbiciunea, paloarea şi spaima Se vând pe un preţ de nimic. Ce dacă faţa ta poartă stigmatul patetic al ereziei, ce dacă gesturile tale sunt sălbăticite de lunga convalescenţă a unei boli fără nume. Atleţii şi balerinele Îţi fac semn să li te alături. Măruntaiele tale vor învăţa să digere senin obuze pufoase şi dulci. Încredere, siguranţă. Priveşte ţeava acestei arme. Ea e traversată de cuvinte neutre, de rafalele aceluiaşi marş optimist. Ai să cazi şi ai să te ridici de o mie de ori de o mie de ori. Atleţi şi balerinele te vor învăţa supleţea, forţa şi disciplina. Nu tremura. Ce dacă realitatea îţi trânteşte uşa în nas de zece ori pe minut. Va trebui să mergi şi de acum înainte pe această sârmă fierbinte, pe acest nerv întins la refuz între o respiraţie şi alta. |
Arhiva
October 2020
Autori
All
|
RSS Feed
