Category: Aurel Dumitraşcu

Satul în care se vede mama

12/5/2021

de Aurel Dumitraşcu

- Un oraş împarte inima omului peste tot. Nu vorbeşti
te prefaci că vorbeşti nu ţipi te prefaci că ţipi
nu eşti singur te prefaci că eşti singur.
Şi numai roua precum miresele bete umblă
prin cartiere şi nu o ia aproape nimeni în seamă. Zici
totuşi:
sînt lucruri care ne leagă – un măr o pădure un rîu
amintirea unei alte vieţi.
Vrei să pleci. De atâtea zile toamna orbeşte de atîtea zile
un cuib se clatină-n stele. Ai o icoană şi n-o arăţi
nimănui te închini acelei icoane stai cu ea.
Pînă la urmă îmi spui:- E o fotografie cu satul din munţi.
Vezi? Pe cărarea de acolo se vede mama umblînd.

0 Comments

Nisipul în care va dormi

20/2/2019

0 Comments

de Aurel Dumitraşcu

O ruşine să scrii despre muşte o ruşine să scrii
despre morţi. Mi s-a mai spus. E plin oraşul de înţelepţi
de gropi în care dorm smocuri de iarbă. Pot prin urmare
să tac pot înnebuni brusc. Va fi o zi oarecare nimeni
nu va mai plînge poate că nici fanfara din cartea cu poze
nu va mai da un concert. Nu se va mai putea spune nimic.
Despre mine şoapte. Un poet peste care se va pune nisip.

0 Comments

It’s a good life

9/11/2017

0 Comments

de Aurel Dumitraşcu

Eu şi cu tine trăim într-o casă neagră
la marginea unei ape negre fără de peşti. Tata
e îngropat în spatele bisericii negre
şi tot ce-mi amintesc despre el e neclar.
De foarte mulţi ani stau la o masă neagră
Şi scriu pe foi negre tu îmi aduci cîte
un ceai negru care fierbe neverosimil de repede
la para unui foc siniliu.
Avem o bibliotecă plină cu cărţi negre.
Citim numai noaptea ferestrele-s negre
Şi florile da
Florile de pe hol sunt negre şi ele.

0 Comments

Satul în care se vede mama

Nisipul în care va dormi

It’s a good life

Arhiva

Autori