Category: Aurel Dumitraşcu

Solilocviul poetului

17/11/2021

de Aurel Dumitraşcu

- Nu ştiu
teoreme absurde
şi cum să descui
depozite cu bombe
nu ştiu
ce e şişul
care-njunghie cerbul
în tufişul pădurii
nu ştiu
câte planete
ne suspectează
de a putea fi
crescuţi în eprubete
nu ştiu
ce este lancea
care pluteşte-ncrâncenată
deasupra calului
ştiu
ştiu, muritorilor
să mă-mbăt
cu vraja cuvintelor
şi să strâng cu iubire
mâinile voastre.

0 Comments

Prinţ de clorofilă

10/11/2021

0 Comments

de Aurel Dumitraşcu

este sternul
ce-mi susţine mare parte
din sistemul meu filosofic

diletant al ştiinţelor pure
niciodată n-alung
promisiunea iubirii

pe orice pajişte
rămân un prinţ de clorofilă
care înalţă imnuri
oamenilor şi ploii.

0 Comments

Parabola fructului

27/10/2021

0 Comments

de Aurel Dumitraşcu

- Ce aventură
să cazi
adâncindu-te-n iarbă
ce mângâiere
să treacă grăbita furnică
peste pieliţa ta străvezie
ce ruşine
să crezi că un fruct
ar putea murdări pământul
ce bucurie să ştii
că te caută omul
ce adâncă uimire
să simţi că dulcea ta zeamă
ţi-e sânge
ce inutil să speri
c-o să te-nalţi din nou
la ramuri.

0 Comments

Satul în care se vede mama

12/5/2021

0 Comments

de Aurel Dumitraşcu

- Un oraş împarte inima omului peste tot. Nu vorbeşti
te prefaci că vorbeşti nu ţipi te prefaci că ţipi
nu eşti singur te prefaci că eşti singur.
Şi numai roua precum miresele bete umblă
prin cartiere şi nu o ia aproape nimeni în seamă. Zici
totuşi:
sînt lucruri care ne leagă – un măr o pădure un rîu
amintirea unei alte vieţi.
Vrei să pleci. De atâtea zile toamna orbeşte de atîtea zile
un cuib se clatină-n stele. Ai o icoană şi n-o arăţi
nimănui te închini acelei icoane stai cu ea.
Pînă la urmă îmi spui:- E o fotografie cu satul din munţi.
Vezi? Pe cărarea de acolo se vede mama umblînd.

0 Comments

Nisipul în care va dormi

20/2/2019

0 Comments

de Aurel Dumitraşcu

O ruşine să scrii despre muşte o ruşine să scrii
despre morţi. Mi s-a mai spus. E plin oraşul de înţelepţi
de gropi în care dorm smocuri de iarbă. Pot prin urmare
să tac pot înnebuni brusc. Va fi o zi oarecare nimeni
nu va mai plînge poate că nici fanfara din cartea cu poze
nu va mai da un concert. Nu se va mai putea spune nimic.
Despre mine şoapte. Un poet peste care se va pune nisip.

0 Comments

It’s a good life

9/11/2017

0 Comments

de Aurel Dumitraşcu

Eu şi cu tine trăim într-o casă neagră
la marginea unei ape negre fără de peşti. Tata
e îngropat în spatele bisericii negre
şi tot ce-mi amintesc despre el e neclar.
De foarte mulţi ani stau la o masă neagră
Şi scriu pe foi negre tu îmi aduci cîte
un ceai negru care fierbe neverosimil de repede
la para unui foc siniliu.
Avem o bibliotecă plină cu cărţi negre.
Citim numai noaptea ferestrele-s negre
Şi florile da
Florile de pe hol sunt negre şi ele.

0 Comments

Solilocviul poetului

Prinţ de clorofilă

Parabola fructului

Satul în care se vede mama

Nisipul în care va dormi

It’s a good life

Arhiva

Autori