Category: Octavian Goga

Apus

26/9/2018

de Octavian Goga

Iubirea mea-i o blândă rază
Dintr-un târziu şi trist apus,
Ce-ndurerată luminează
În umbra zilei ce s-a dus…

Frumoasa mea rătăcitoare,
Cu ochii-n veci spre răsărit,
Priveşte-o rază care moare
Şi se cufundă-n asfinţit…

Priveşte-o şi te uit-afară
Cum cade noaptea la fereşti:
Cu biata rază solitară
Apune-o mie de poveşti…

0 Comments

Coboară toamna…

5/9/2018

0 Comments

de Octavian Goga

Coboară toamna-ncet din slavă,
Năframa galbenă-i răsare
Şi peste vârfuri de dumbravă
Îi flutură departe-n zare.

Atât de jalnic geme vântul,
Cum s-a pornit acum să zboare,
Pare c-a prins în drum cuvântul
Unei neveste care moare.

Pe urma lui un plâns se-mparte
Şi-n taina codrului străbate,
Ca nişte fluturi – soli de moarte –
S-alungă foile uscate.

Lumina soarele şi-o frânge,
De somn pleoapele i-s grele,
În jur de patul alb îşi strânge,
Mai des, cernitele perdele.

Din geana lui abia o rază
Îmi mai alunecă pe frunte
Şi tremurând îmi luminează
Argintul firelor cărunte…

0 Comments

Apus

Coboară toamna…

Arhiva

Autori