Blog Archives

Cel din dreapta

30/12/2020

de Marin Sorescu

Societatea vrea martiri. N-am chef,
Călăii ei să-mi facă-n cap cucuie,
Să-mi bată-n glezne cele mai mari cuie,
Să-mi smulgă-n cleşte unghii de sidef.

Să-şi caute răscoalele alt şef,
Eu nu râvnesc la bronzul din statuie.
Ce-i adevărul? Este el ce nu e,
O veche sfoară pe un vechi gherghef.

Nu-mi pun eu umărul la carul dur,
Să sorb a vitejiei vană cupă,
Frumos e să fii-n frunte, însă după

Ce faci, când vine brazda şi te-astupă?
Tot se va spune c-am fost hoţ, sperjur.
Şi iată, mori, sleit, împuns, obscur.

0 Comments

Decembrie

16/12/2020

0 Comments

de Monica Pillat

Cum poţi să te închizi în casă
Şi să deschizi televizorul
Când Preacurata bate-n uşă?

De două mii de ani aşteaptă
Să ţi-L aducă pe Mesia,
Dar tu eşti ocupat tot timpul.

Te uiţi la ceas. Mâine-i Crăciunul.
Faci rost de brad, cumperi sarmale,
Dar mai era ceva pe listă…

O stea departe, în colinde,
Când Dumnezeu era aproape
Şi semăna leit cu Pruncul
De care nu-ţi aduci aminte.

0 Comments

suntem doar produsul spaimei şi al îmbuibării

9/12/2020

0 Comments

de Ioan Es. Pop

suntem doar produsul spaimei şi al îmbuibării,
pe care specia le va duce cât de departe va putea.
însă a le da lor toate energiile de care au nevoie
e limitarea cea mai la-ndemână.
pompa limfatică explică doar o parte
din strădania limfei de a-şi face datoria.

cât despre dezvoltarea instrumentelor mirosului,
cel mai ascuns dintre simţuri,
ele rămân încă primitive faţă de suratele lor,
dar cine va pune stăpânire pe ele
va reinventa lumea şi îi va oferi
cele mai cumplite arme cu putinţă.

pentru toate astea , va fi nevoie însă
de cineva cu un nas cât podul dintre giurgiu şi ruse,
cu care să sape până la un kilometru în pământ,
să soarbă mirosul negru al turbei,
iar apoi, de la doi metri adâncime, să-şi umple nările
cu inegalabila duhoare a unor morţi pe care carnea încă fierbe
şi în cele din urmă să-şi salte trompa şi să se repeadă
la miresmele pe ducă din salcâmi şi din tei.

aşa, amestecându-le pe toate,
să dea înapoi pe foale parfumul atroce şi inegalabil
după care umblă de veacuri parfumierii
ca să ucidă fără să lase vreo urmă.

atunci, fumul alb va ieşi din nou
pe hornurile de la vatican.

0 Comments

Fur

2/12/2020

0 Comments

de Dimitrie Stelaru

Fur de pe cer discul soarelui
Şi-l cobor în cuvinte:
Pe cel îndrăzneţ îl arde, pe umil îl ridică.

Din geamătul toamnei adun dragoste,
Dragostea cântecului neauzit de pământean
Ca o împletire de lire,
De stele şi neguri eterne.

Strig de acolo, aud
Şi dorm peste culorile petalelor, metalelor, arborilor.

freamătul roadelor pârguite,
Lujerii şi paşii cailor, mă vestesc –
Dacă acopăr cobaltul mării nu mai sunt nimic,
Dacă nu trec peste munţi, lângă vulturi,
Nu mai sunt nimic –
Dacă în galeriile lumii nu alunec, sunt râmă.

Iată-mă vântule
Unde-ţi e coroana?

0 Comments

Cel din dreapta

Decembrie

suntem doar produsul spaimei şi al îmbuibării

Fur

Arhiva

Autori