de Mircea Dinescu

Capra mănîncă trandafirii grădinilor municipale
ronţăie tramvaiele ca pe morcovii cruzi
nu pleacă dimineaţa la birou
nu citeşte gazeta de seară
dezbracă stîlpii de telegraf ca pe duzi
ignoră semafoarele cu neruşinare
nu-şi doreşte limuzină şi jur
n-a brevetat încă iarba artificială
deşi mai ştie cîte ceva despre păduri;
statuia din centru a fost schimbată
oraşul se leagănă într-un scrînciob de fum
numai această capră încăpăţînată
dă lapte şi nu se-ntreabă cum.

de Nichita Stănescu

Ce singurătate
să nu înţelegi înţelesul
atunci când există înţeles.

Şi ce singurătate
să fii orb pe lumina zilei, -
şi surd, ce singurătate
în toiul cântecului.
Dar să nu-nţelegi
când nu există înţeles
şi să fii orb la miezul nopţii
şi surd când liniştea-i desăvârşită, -
o, singurătate a singurătăţii!

de Gheorghe Tomozei

Bătrânul poet Ghiţă-Stephan Roll
s-aşezat , năpîrlit, în faţa hoardei frumoşilor
poeţi tineri şi i-a interpretat cam aşa: Bă,
ştiţi voi ce e poezia ?
Nu, nea Ghiţă…
Poezia e o puşcă încărcată cu insomnii, o vînătoare
de şoimi la care pleci cu şoimul pe umăr,
monetărie de bătut muieri, tipografie
de lacrimi. Este ?
Nu ştim nea Ghiţă…
Deci nu mă credeţi, fiindcă voi, puşlamalelor, voi
sînteţi  buni, foarte buni, da’ nu nebuni
şi nici să beţi nu ştiţi. În loc să vă-nfigeţi
într-o tescovină, colea, voi beţi fineţuri,
etichete străineşti, beţi ambalaje.
Aşa-i că v-am zis-o ?

Şi s-a dat de trei ori peste cap şi-a murit.
Nu l-am mai văzut
niciodată…