|
de Mircea Dinescu
Capra mănîncă trandafirii grădinilor municipale ronţăie tramvaiele ca pe morcovii cruzi nu pleacă dimineaţa la birou nu citeşte gazeta de seară dezbracă stîlpii de telegraf ca pe duzi ignoră semafoarele cu neruşinare nu-şi doreşte limuzină şi jur n-a brevetat încă iarba artificială deşi mai ştie cîte ceva despre păduri; statuia din centru a fost schimbată oraşul se leagănă într-un scrînciob de fum numai această capră încăpăţînată dă lapte şi nu se-ntreabă cum.
0 Comments
de Nichita Stănescu
Ce singurătate să nu înţelegi înţelesul atunci când există înţeles. Şi ce singurătate să fii orb pe lumina zilei, - şi surd, ce singurătate în toiul cântecului. Dar să nu-nţelegi când nu există înţeles şi să fii orb la miezul nopţii şi surd când liniştea-i desăvârşită, - o, singurătate a singurătăţii! de Gheorghe Tomozei
Bătrânul poet Ghiţă-Stephan Roll s-aşezat , năpîrlit, în faţa hoardei frumoşilor poeţi tineri şi i-a interpretat cam aşa: Bă, ştiţi voi ce e poezia ? Nu, nea Ghiţă… Poezia e o puşcă încărcată cu insomnii, o vînătoare de şoimi la care pleci cu şoimul pe umăr, monetărie de bătut muieri, tipografie de lacrimi. Este ? Nu ştim nea Ghiţă… Deci nu mă credeţi, fiindcă voi, puşlamalelor, voi sînteţi buni, foarte buni, da’ nu nebuni şi nici să beţi nu ştiţi. În loc să vă-nfigeţi într-o tescovină, colea, voi beţi fineţuri, etichete străineşti, beţi ambalaje. Aşa-i că v-am zis-o ? Şi s-a dat de trei ori peste cap şi-a murit. Nu l-am mai văzut niciodată… |
Arhiva
August 2018
Autori
All
|
RSS Feed