|
de Iancu Văcărescu
(1792 – 1863) Din ceasu-n care te-am văzut, Nu am odihnă nici minut, Şi nicăiri nu găsesc loc Să dau astîmpăr l-aşa foc, Plec grabnic, cînd voiesc să şăz, Cînd voi să plec, atunci m-aşăz. Deştept sînt, dorm, aievea-n vis Chipul tău stă-nainte-mi scris ! Cu orice om mă întîlnesc, Întîi de tine-oi să-i vorbesc, Oricum simţ bine, ori simţ rău, Spui, cer, chem, cînt numele tău. Dar cînd te-ntîmpin undeva, Rîz, plîng, încep a tremura, Şi gat-a fi prea vorbitor, Vrînd mil’ a-ţi cere l-al meu dor, Cînd sînt aproape s-îndrăznesc, Cuvîntu-mi piere, amuţesc. 100 din cele mai frumoase poeme de dragoste ale românilor/ alese de Petru Romoşan. – Bucureşti: Compania, 2003
0 Comments
de Vasile Alecsandri
(1821 – 1890) Cînd primavara cu lăcrimioare În locul iernii vine zîmbind, Inima, dulce privighitoare Scăldată-n soare, Cîntă iubind. Dar cînd se luptă ţara-n durere, Tot omul tînăr şi simţitor Trebuie să-i deie cu-a sa putere O mîngăiere Ş-un ajutor. Cînd ţara geme sub apăsare, Mai bine-mi place s-aud sunînd Un răcnet aspru de răzbunare Decît oftare De amor blînd. Versul iubitei duios străbate, Focul poetic e răpitor, Dar nu-s cuvinte mai înfocate Ca libertate Şi viitor. June poete ! ascunde-ţi dorul, Căci nu e timpul de dulci plăceri. Decît pe liră să cînţi amorul, Apără-onorul Sărmanei ţări ! Cîntă-un vers falnic de renviere Care s-aprindă sufletul meu. Ridică neamul de la cădere, Ş-orice-mi vei cere Va fi al tău ! 100 din cele mai frumoase poeme de dragoste ale românilor/ alese de Petru Romoşan. – Bucureşti: Compania, 2003 de Costache Conachi
(1778 – 1849) Pentru ce îţi ungi, femeie, faţa cu atîta ghileală Şi îţi murueşti obrazul cu băcan şi cu văpsală? Şi de ce ţ-încingi grumazul cu petre strălucitoare Şi îţi umezăşti zulufii cu ape mirosîtoare? Mai bine-i purta de grijă să cîştigi acele daruri Cu care să faci podoabă la a sufletului haruri. Dacă vrei să te iubască bărbatul tău cu credinţă Şi de voieşti înţălepţîi să-ţi caute cu umilinţă, Uită-te de vezi pe mere ce roşală străluceşte Şi trandafirii pe carii nici zugrav nu-nchipuieşte Firea s-au silit a face acea vie zugrăveală Ş-a lor dulce frumusăţă vesăleşte, iar nu-nşală. Lasă, dar făţărnicia ş-a obrazului schimbare, Căci frumusaţă firească robeşte pre om mai tare. 100 din cele mai frumoase poeme de dragoste ale românilor/ alese de Petru Romoşan. – Bucureşti: Compania, 2003 de Nicolae Văcărescu
(1785 – 1825) A trăi făr-a iubi, Mă mir ce trai o mai fi ! A iubi făr-a simţi, Mă mir ce dragoste-o fi ! A simţi fără-a dori, Mă mir ce simţire-o fi ! A dori făr-a jertfi, Mă mir ce dor o mai fi ! 100 din cele mai frumoase poeme de dragoste ale românilor/ alese de Petru Romoşan. – Bucureşti: Compania, 2003 de Ion Minulescu
Iubire, bibelou de porţelan, Obiect cu existenţa efemeră, Te regăsesc pe-aceeaşi etajeră Pe care te-am lăsat acum un an... Îţi mulţumesc!... Dar cum?... Ce s-a-ntâmplat?... Ce suflet caritabil te-a păstrat În lipsa mea, În lipsa ei, În lipsa noastră?... Ce demon alb, Ce pasăre albastră Ţi-a stat de veghe-atâta timp Şi te-a-ngrijit De nu te-ai spart Şi nu te-ai prăfuit?... Iubire, bibelou de porţelan, Obiect de preţ cu smalţul nepătat, Rămâi pe loc acolo unde eşti... Să nu te mişti... Şi dacă ne iubeşti - O!... dacă ne iubeşti cu-adevărat - Aşteaptă-ne la fel încă un an... Un an măcar... Atât... Un singur an... Iubire, bibelou de porţelan. |
Archives
December 2024
Autori
All
|
RSS Feed
