|
de Ienăchiţă Văcărescu
Amărâtă turturea Când remâne singurea, Căci soţia şi-a repus, Jalea ei nu e de spus. Cât trăieşte, tot jăleşte, Şi nu se mai însoţeşte, Trece prin flori, prin livede, Nu să uită, nici nu vede. Trece prin pădurea verde Şi să duce, de se pierde; Zboară, până de tot cade, Dar pre lemn verde nu şade. Şi când şade câteodată Tot pre ramura uscată; Umblă prin dumbrava-adâncă, Nici nu bea, nici nu mănâncă. Unde vede apă rece, Ea o turbură şi trece; Unde a apa mai rea, O mai turbură şi bea. Unde vede vânătorul, Acolo o duce dorul, Ca s-o vază, s-o lovească, Să nu se mai pedepsească. Când o biată păsărică Atât inima îşi strică, Încât doreşte să moară Pentru a sa soţioară, Dar eu om de-naltă fire Decât ea mai cu simţire, Cum poate să-mi fie bine? Oh! amar şi vai de mine!
0 Comments
de Marin Sorescu
-Ce-ai lua cu tine, Dacă s-ar pune problema Să faci naveta dintre iad şi rai, Ca să ţii nişte cursuri? -O carte, o sticlă de vin şi-o femeie, Doamne. Dacă nu-ţi cer prea mult. -Ceri prea mult, îţi tăiem femeia, Te-ar ţine de vorbă şi n-ai timp să-ţi pregăteşti cursul. -Vă implor, tăiaţi-mi cartea, O scriu eu, Doamne, dacă am lângă mine o sticlă de vin Şi o femeie. Asta aş dori, dacă nu vă cer prea mult. -Ceri prea mult. Ce-ai dori să iei cu tine, dacă s-ar pune problema Să faci zilnic naveta între rai şi iad, Ca să ţii nişte cursuri? -O sticlă de vin şi-o femeie, Dacă nu cer prea mult. -Ai mai cerut asta o dată, de ce te încăpăţânezi, E prea mult, ţi-am spus, îţi tăiem femeia. -Ce tot ai cu ea poate mă gândeam la alta, mai bine tăiaţi-mi vinul Că şi-aşa mă moleşeşte şi n-aş mai putea să-mi pregătesc cursul, Inspirându-mă din ochii iubitei. - Ce-ai dori să iei cu tine, dacă s-ar pune problema Să faci zilnic naveta între rai şi iad, Ca să ţii nişte cursuri? -O femeie, Doamne, dacă nu cer prea mult. -Ceri prea mult, îţi tăiem femeia. -Atunci tăiaţi-mi mai bine cursurile, Adică nu, ori totul ori nimic, Aş face drumul dintre iad şi rai degeaba. Cum să-i sperii şi să-i înfricoşez pe păcătoşii din iad Dacă n-am femeia, material didactic, să le-o arăt? Cum să-i înalţ pe drepţii din rai, dacă n-am cartea Să le-o tălmăcesc, Cum să suport eu drumul şi diferenţele de temperatură, Luminozitatea şi presiunea dintre rai şi iad Dacă n-am vinul să-mi dea curaj? de Ana Blandiana
La ce te gândeşti când vezi Un arhanghel murdar de funingine? La poluarea atmosferei, desigur. Şi la mai ce? La obiceiul îngerilor De-a se vârî peste tot. Şi la mai ce? La sobele care primăvara Încep să fumege şi să se înfunde. Şi la mai ce? Oh, dacă mă gândesc bine, Un arhanghel murdar de funingine Poate fi şi un arhanghel care Şi-a dat foc Uitând că nu poate să ardă… de Marin Sorescu
Cu toate că se afla în rai, Adam se plimba pe alei preocupat şi trist Pentru că nu ştia ce-i lipseşte. Atunci Dumnezeu a confecţionat-o pe Eva Dintr-o coastă a lui Adam. Şi primului om atât de mult i-a plăcut această minune, Încât chiar în clipa aceea Şi-a pipăit coasta imediat următoare, Simţindu-şi degetele frumos fulgerate De nişte sâni tari şi coapse dulci Ca de contururi de note muzicale. O nouă Evă răsărise în faţa lui. Tocmai îşi scosese oglinjoara Şi se ruja pe buze. “Asta e viaţa!” a oftat Adam Şi-a mai creat încă una. Şi tot aşa, de câte ori Eva oficială Se întorcea cu spatele, Sau pleca la piaţă după aur, smirnă şi tămâie, Adam scotea la lumină o nouă cadână Din haremul lui intercostal. Dumnezeu a observat Această creaţie deşănţată a lui Adam. L-a chemat la el, l-a sictirit dumnezeieşte, Şi l-a izgonit din rai Pentru suprarealism. de George Topârceanu
O, vis al iubirii trecute! Sunt singur – omătul târziu Pătează aleele mute Şi parcul e încă pustiu. Văd iarăşi castanii şi plopii. Prin ramuri suspine străbat. Acum cu sfială m-apropii De banca pe care ai stat. Şi pieptul începe să-mi bată. De sus fluturând a căzut, Pe bancă o foaie uscată, O frunză din anul trecut… |
Archives
December 2024
Autori
All
|
RSS Feed
