Blog Archives

Apus

26/9/2018

de Octavian Goga

Iubirea mea-i o blândă rază
Dintr-un târziu şi trist apus,
Ce-ndurerată luminează
În umbra zilei ce s-a dus…

Frumoasa mea rătăcitoare,
Cu ochii-n veci spre răsărit,
Priveşte-o rază care moare
Şi se cufundă-n asfinţit…

Priveşte-o şi te uit-afară
Cum cade noaptea la fereşti:
Cu biata rază solitară
Apune-o mie de poveşti…

0 Comments

Doi prieteni

19/9/2018

0 Comments

de Şt. O. Iosif

S-a stins pe uliţi cel din urmă zvon.
Arar un pas răsună monoton
Pe trotuarul luciu şi pustiu…

La colţ, în umbră, micul vizitiu
Aşteaptă un tramvai întârziat:
El şi căluţul lui, doi bieţi fârtaţi,
Bătuţi de vânt şi ploi,
Ce bine se-nţeleg ei amândoi!

Pe după gât el i-a trecut un braţ,
Şi fruntea şi-a-ngropat-o-n coama
Tovarăşului credincios şi blând….

Iar calul, nemişcat şi el de teama
Să nu-i alunge visul prea curând,
Ciuleşte doar urechea, când şi când,
În liniştea târzie ascultând…

Şi ninge peste ei şi nu-şi dau seama.

0 Comments

Coboară toamna…

5/9/2018

0 Comments

de Octavian Goga

Coboară toamna-ncet din slavă,
Năframa galbenă-i răsare
Şi peste vârfuri de dumbravă
Îi flutură departe-n zare.

Atât de jalnic geme vântul,
Cum s-a pornit acum să zboare,
Pare c-a prins în drum cuvântul
Unei neveste care moare.

Pe urma lui un plâns se-mparte
Şi-n taina codrului străbate,
Ca nişte fluturi – soli de moarte –
S-alungă foile uscate.

Lumina soarele şi-o frânge,
De somn pleoapele i-s grele,
În jur de patul alb îşi strânge,
Mai des, cernitele perdele.

Din geana lui abia o rază
Îmi mai alunecă pe frunte
Şi tremurând îmi luminează
Argintul firelor cărunte…

0 Comments

Apus

Doi prieteni

Coboară toamna…

Arhiva

Autori