​de Mihai Eminescu

Crăiasă alegându-te
Îngenunchem rugându-te,
Înalţă-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie;
Fii scut de întărire
Şi zid de mântuire,
Privirea-ţi adorată
Asupră-ne coboară,
O, maică preacurată
Şi pururea fecioară,
Marie!

Noi, ce din mila sfântului
Umbră facem pământului,
Rugămu-ne-ndurărilor
Luceafărului mărilor;
Ascultă-a noastre plângeri,
Regină peste îngeri,
Din neguri te arată,
Lumină dulce clară,
O, maică preacurată
Şi pururea fecioară
Marie!

de Ion Creangă

În Betleem colo-n oraş
Dormeau visând locuitorii,
Iar lângă turmă, pe imaş
Stăteau de pază, treji, păstorii.

Şi-n miez de noapte dulce cant
Din cer cu stele-a răsunat,
Se rumenise cerul sfânt
Păstorii s-au cutremurat.

Din slăvi un înger cobori:
“Fiţi veseli!”- îngerul Ie-a spus,
“Plecaţi, şi-n staul veţi găsi
Pe Craiul stelelor de sus!”

Păstorii veseli, în oraş,
Spre staul cu paşi iuţi porniră
Şi-un prunc atât de drăgălaş
Acolo-n paie ei găsiră.

Nici leagăn moale, nici vreun pat,
Doar fân mirositor pe jos,
Pe fân, în iesle sta culcat
Micuţul prunc: Iisus Hristos.

El, Fiul domnului şi Crai
Al stelelor de farmec pline,
De-atunci cu drag, la voi, din Rai
Cu fiecare iarnă vine!...

de Luminiţa Ignea

şi viaţa asta ca o sală de aşteptare
de clasa a doua,
igrasioasă şi mirosind a acru,
mereu prea aglomerată,
prin care trec chipuri într-o vânzoleală
dată cu încetinitorul.

din când în când câte un cerşetor
cere cu voce tânguitor –imperativă
puţină atenţie
şi atunci scotocesc febril în poşetă
după o monedă,
scotocesc în suflet
după un zâmbet.

în general nu sunt plină de îngăduinţă
şi mă întorc instant în letargie.
la ce bun banii, la ce bun sentimentele,
ei mâine vor fi tot aici.

mai bine te desprinzi încet
ca o insulă nou formată
şi o apuci în armonie pe şine,
căutându-ţi trenul
care întârzie
neîndurat de mult.

de Adrian Popescu

Iubirile din adolescenţă sunt asemeni
prăvăliilor mici şi mirifice
unde intrai temător şi emoţionat să cumperi
ulei de măsline roşcove stafide susan

Sunt străzile pe care altădată
le urcai pieptiş şi deodată
nu le mai recunoşti:
şi-au schimbat numele înfăţişarea
abia câte un colţ însorit
câte-o turlă aurită
câte-un petec de grădină
supravieţuind ca prin minune
îţi mai aduc aminte gloria lor de odinioară

Pârtii strălucitoare
pe acolo vuiau săniile vârstei
cerând orgolioase drum liber
pante înflorite
pe acolo şuvoaie primăvăratice impetuoase
îmbibau pământul
din care mâini copilăroase şi nătânge
închipuiau idoli de lut
statuete de carne perechi
rotunjite de mâlul depus
de unul din cele patru rîuri
ale Edenului

Pe partea stângă a străzii
zdrobeam nuci verzi  încă sub călcâie
miezul lor înota în lapte
sub coajă amăruie mirosind a iod
pe partea dreaptă trăgeam aer în piept
aroma de mere din
pivniţele misterioase ale caselor bătrâneşti

Iubirile adolescenţei şi-au schimbat
numele înfăţişarea
rostul şi semnul şi micile taine s-au voalat treptat
alţi adolescenţi urcă străzile grăbiţi
urmaşele celor pe care
le-am iubit noi în tinereţe.