|
de Mihai Eminescu
Crăiasă alegându-te Îngenunchem rugându-te, Înalţă-ne, ne mântuie Din valul ce ne bântuie; Fii scut de întărire Şi zid de mântuire, Privirea-ţi adorată Asupră-ne coboară, O, maică preacurată Şi pururea fecioară, Marie! Noi, ce din mila sfântului Umbră facem pământului, Rugămu-ne-ndurărilor Luceafărului mărilor; Ascultă-a noastre plângeri, Regină peste îngeri, Din neguri te arată, Lumină dulce clară, O, maică preacurată Şi pururea fecioară Marie!
0 Comments
de Ion Creangă
În Betleem colo-n oraş Dormeau visând locuitorii, Iar lângă turmă, pe imaş Stăteau de pază, treji, păstorii. Şi-n miez de noapte dulce cant Din cer cu stele-a răsunat, Se rumenise cerul sfânt Păstorii s-au cutremurat. Din slăvi un înger cobori: “Fiţi veseli!”- îngerul Ie-a spus, “Plecaţi, şi-n staul veţi găsi Pe Craiul stelelor de sus!” Păstorii veseli, în oraş, Spre staul cu paşi iuţi porniră Şi-un prunc atât de drăgălaş Acolo-n paie ei găsiră. Nici leagăn moale, nici vreun pat, Doar fân mirositor pe jos, Pe fân, în iesle sta culcat Micuţul prunc: Iisus Hristos. El, Fiul domnului şi Crai Al stelelor de farmec pline, De-atunci cu drag, la voi, din Rai Cu fiecare iarnă vine!... de Luminiţa Ignea
şi viaţa asta ca o sală de aşteptare de clasa a doua, igrasioasă şi mirosind a acru, mereu prea aglomerată, prin care trec chipuri într-o vânzoleală dată cu încetinitorul. din când în când câte un cerşetor cere cu voce tânguitor –imperativă puţină atenţie şi atunci scotocesc febril în poşetă după o monedă, scotocesc în suflet după un zâmbet. în general nu sunt plină de îngăduinţă şi mă întorc instant în letargie. la ce bun banii, la ce bun sentimentele, ei mâine vor fi tot aici. mai bine te desprinzi încet ca o insulă nou formată şi o apuci în armonie pe şine, căutându-ţi trenul care întârzie neîndurat de mult. de Adrian Popescu
Iubirile din adolescenţă sunt asemeni prăvăliilor mici şi mirifice unde intrai temător şi emoţionat să cumperi ulei de măsline roşcove stafide susan Sunt străzile pe care altădată le urcai pieptiş şi deodată nu le mai recunoşti: şi-au schimbat numele înfăţişarea abia câte un colţ însorit câte-o turlă aurită câte-un petec de grădină supravieţuind ca prin minune îţi mai aduc aminte gloria lor de odinioară Pârtii strălucitoare pe acolo vuiau săniile vârstei cerând orgolioase drum liber pante înflorite pe acolo şuvoaie primăvăratice impetuoase îmbibau pământul din care mâini copilăroase şi nătânge închipuiau idoli de lut statuete de carne perechi rotunjite de mâlul depus de unul din cele patru rîuri ale Edenului Pe partea stângă a străzii zdrobeam nuci verzi încă sub călcâie miezul lor înota în lapte sub coajă amăruie mirosind a iod pe partea dreaptă trăgeam aer în piept aroma de mere din pivniţele misterioase ale caselor bătrâneşti Iubirile adolescenţei şi-au schimbat numele înfăţişarea rostul şi semnul şi micile taine s-au voalat treptat alţi adolescenţi urcă străzile grăbiţi urmaşele celor pe care le-am iubit noi în tinereţe. |
Arhiva
December 2020
Autori
All
|
RSS Feed
