de Dan Coman

după o lungă amorţeală mă găsesc iar irezistibil.
pătrund în mintea mea cu viteza unui ghepard tînăr
şi cu de două ori viteza unui ghepard tînăr alerg prin odaie.
îmi dăruiesc o deosebită plăcere. pur şi
simplu sorb aerul: sînt bucuros.
abia de-mi pot face faţă (mă recunosc pînă şi când dansez).
cu o şiretenie fără seamăn ajung lîngă inima mea.
îmi vorbesc dar trebuie să am grijă: numai lăudîndu-mă excesiv
trec dintr-o zi într-alta.
sînt cu adevărat o fiinţă uluitoare.
nu mai ştiu ce să fac: mă găsesc irezistibil.
deschid fereastra şi pămîntul năvăleşte ca o apă limpede în odaie.

de George Bacovia

Verde crud, verde crud…
Mugur alb, şi roz şi pur,
Vis de-albastru şi de-azur,
Te mai văd, te mai aud!

Oh, punctează cu-al tău foc,
Soare, soare…
Corpul ce întreg mă doare,
Sub al vremurilor joc.

Dintr-un fluier de răchită,
Primăvară,
O copilă poposită la fântână
Te îngână
Pe câmpia clară…

Verde crud, verde crud…
Mugur alb, şi roz şi pur,
Te mai văd, te mai aud,
Vis de-albastru şi de-azur.

de Grigore Vieru

Chipul tău, mamă,
Ca o mie
De privighetori rănite,
Ochii tăi
În care s-au întâmplat
Toate
Câte se pot întâmpla
Pe lume!
Lacrima ta:
Diamant ce taie-n două
Oglinda zilei.
Nedespărţită de cer
Ca apa de uscat,
Locuieşti o casă
Cu două ferestre:
Una ce dă spre viaţă,
Alta cu faţa spre moarte,
La fel de limpezi amândouă.
O, mamă,
Spre mine mâinile-ţi întinde:
Spre cel
Care cu dor te-aşteaptă,
Şi ţie apropiindu-mă,
Apropie-mă liniştii ce eşti.
Acum şi-ntotdeauna.

de Lucian Blaga

Din caier încâlcit de nouri
toarce vântul
fire lungi de ploaie.
Fluşturatici fulgi de nea
s-ar aşeza-n noroi,
dar cum li-e silă – 
se ridică iar
şi zboară să-şi găsească
cuib de ramuri.
Vânt şi-i frig –
iar mugurii
prea lacomi de lumină
îşi zgulesc acum
urechile în guler.