de Constantin N. Străchinaru

Ies în grădină odată cu zorile.
Binefăcătoare-i prima adiere!
Colorate, aromate, florile
îmi întind ceşcuţe cu miere.

Chemarea de-a ieşi dimineaţa în vii,
în livezi, în poieni, nu e nouă…
Cândva, părinţii îi învăţau pe copii
Să umble desculţi prin rouă.

Şi-acum, iată-mă-s eu, însetatul.
luat de-al minunilor val.
În stânga ogoarele, în dreapta, satul,
În faţă, pârâul de-argint muzical.

Chiot lung de in şi de tort
izbucnind în tot ce este,
cu trei căni în mână peste
aceste creste mă port.

Vinicer râzând în struguri,
mere dogorind în pom,
viaţă mişunând în muguri,
om dând mâna cu alt om;

sunt îndemnuri ce vin
din adâncul, marele
suflet de român senin
când salută soarele.

de Alexandru Vlahuţă

A revenit frumoasa primăvară ;
Copacii parcă-s ninşi, de-atâta floare ;
Dorinţi copilăreşti, renăscătoare,
Fac inimile noastre să tresară…

Iubire e în razele de soare,
Şi farmec în a codrului fanfară,
Şi visuri dulci în liniştea de sară :
În cer şi pe pămînt e sărbătoare.

Ascult, privesc, respir cu lăcomie.
Căci toată frumuseţea asta-mi pare
Că niciodată n-are să mai fie !

Şi-s fericit c-am fost o clipă-n stare
Să simt, în marea lumii simfonie,
A gîndurilor mele întrupare.

de Ioan Neniţescu

Eroi au fost, eroi sînt încă,
Şi-or fi, în neamul românesc,
Căci rupţi sunt ca din tare stîncă
Românii orişiunde cresc.
E viaţa noastră făurită
De doi bărbaţi cu braţe tari
Şi cu voinţa oţelită.
Cu minţi deştepte, inimi mari.
Şi unu-i Decebal cel harnic,
Iar celălalt Traian cel drept,
Ei pentru vatra lor, amarnic
Au dat cu-atîţia duşmani piept.
Şi din aşa părinţi de samă
În veci s-or naşte luptători
Ce pentru patria lor mamă
Vor sta ca vrednici urmăritori,
Au fost eroi şi-or să mai fie,
Ce-or frânge duşmanii cei răi.
Din coapsa Daciei şi-a Romei
În veci or naşte pui de lei !

de Alexandru Macedonski

Am să mă călătoresc – 
Sunt furat ca de ispite,
Să voiesc, să n-o voiesc
Spre ţinuturi negîndite.

Vara este pe sfîrşite.
Flori în suflet veştejesc.
Am să mă călătoresc.
Sun furat ca de ispite.

Luminişuri strălucite
Viaţa mea o cuceresc.
Aripi tainice îmi cresc,
Aripi zilnic mai grăbite. –
Am să mă călătoresc.