|
de Petre Ghelmez
Au avut ochi luminoşi şi adînci, pesemne , că luminos ne e cerul şi stelele lui cîntătoare. Au avut limba dulce, ca funza , pesemne, că dulce ni-i gîndul şi aripa-n zbor către soare. Au avut, sîngele viu, ca lumina, pesemne, că vie ni-i inima, cînd zidim temelii şi nu plînge piatra în mîinile noastre c-o doare !
0 Comments
de Lucian Blaga
Visător cu degetele-i lungi pătrunde vântul printre ramuri şi pe fire de păianjen cântă bietul ca pe-o harfă. Albi pe fruntea ta-şi deschid subţirile pleoape trandafirii, fragezi ca fiorii unor tăinuite presimţiri, tremurând de neastâmpărul ce-ţi joacă viu şi cald în vine. Lacomi şi flămânzi îmi strigă ochii, veşnic nesătui ei strigă după ochii tăi – scăpărătorii – cari de luminoşi ce-ţi sunt, copilo, nu văd niciodată umbre. de Elena Farago
Eu nu sunt destul de mare Ca să pot să-nvăţ măcar, De pe carte, o urare, Şi nu sunt destul de mare Ca să-ţi dau un dar. Dar îţi dau o sărutare, Ici, pe obrăjor, Şi pe mâna asta care Mă-ngrijeşte-n fiecare Zi, cu-atâta dor! Zile lungi şi voie bună Îţi doresc eu mult, Şi mă rog de flori să-ţi spună Să mă ierţi, mămică bună, Că nu ştiu mai mult! de Otilia Cazimir
Peste ochii de mărgică, Fată mică. Genele subţiri se ţes, Tot mai leneş, tot mai des. Nu întoarce înspre uşă Urechiuşă Cu cercel: Somnul vine uşurel, Nimeni paşii nu-i aude! Doar când ninge ca acum, Lasă după el, pe drum, Un tighel de urme ude… |
Arhiva
April 2019
Autori
All
|
RSS Feed
