de Tudor Arghezi
​
Iarna blajină
A intrat în voi, întâi, ca o lumină
Preacinstită, pomule,
Preagingàșe, omule.
A rămas de astă-vară
Luna-n crengile de ceară.
Pomule mic,
Ce torci tu, borangic?
Buruienile sunt îmbrăcate
Și încălțate
Cu târlici
De panglici.
În streașinele mele,
Vrăbiile au adus perini și saltele.
Pisica bătrână
Și-a pus ciorapii de lână,
Și torcând pe neștiute
Din cărâmbi și căpute
S-a-mbrăcat cu tricou
Cenușiu și nou.
Toată lumea se joacă
De-a un fir de promoroacă,
De-a țandăra, de-a cremenea,
Vrând să fie asemenea.
Floarea nu mai vrea să dea
Și s-a făcut nuia.
Apa face minuni
Și soiuri de minciuni.
La jgheaburi, burlane și ciuturi:
Vergele, mărgele și ciucuri.
Melcul unduros
S-a făcut somnoros:
Dintr-un fel de pămânțel,
Pe care-l știe numai el,
Și cu un fel de meștesug,
Și-a făcut un fel de belciug
Sfredelit, găurit, învârtit - 
Și s-a zidit
Pe un an
Într-un fel de pantof,
Dintr-un fel de porţelan
Toate taie, toate-nţeapă,
Din văzduh şi apă,
Și presărat cu ghimpi mici
Pământul se ghemuie ca un arici.

de Otilia Cazimir
​
„A ieșit răchita-n drum.
Ce-o mai fi și asta oare,
Că-i din cap până-n picioare
Numai motocei de scrum?...
Cu mlădițele plecate
Stă pe loc și se socoate:
S-ar întoarce – nu mai poate, 
                   S-ar ascunde, 
                   N-are unde!
I-e rușine de copii,
Că din muguri aurii
I-au ieșit, în loc de flori...
                    Mâțișori!”

de Leo Butnaru

Fabrica de-ncălţăminte
A primit o rugăminte
Scrisă de un băieţel
Tot ca voi de mititel.
Vă repet doar ce ţin minte:
“Tanti Fabrică, eu tare
Te mai rog să-mi coşi matale
Papucei cu felinare,
Căci când vine noaptea deasă
Eu nu pot ieşi din casă”

​de Grigore Vieru

Aricioica-n umbra florii
Îşi grijeşte ariciorii,
Îi tot saplă de cu zori
Pe botic şi ochişori.

Doar pe spate, doar pe spate
Să-i băiască ea nu poate.
Ariciorii, aşadar,
Stau cu spatele murdar.

Şi-s spălaţi abia când plouă
La o lună sau la două.
Bucuraţi-vă, măi pici,
Că nu sunteţi pui de-arici!