|
de Tudor Arghezi
Iarna blajină A intrat în voi, întâi, ca o lumină Preacinstită, pomule, Preagingàșe, omule. A rămas de astă-vară Luna-n crengile de ceară. Pomule mic, Ce torci tu, borangic? Buruienile sunt îmbrăcate Și încălțate Cu târlici De panglici. În streașinele mele, Vrăbiile au adus perini și saltele. Pisica bătrână Și-a pus ciorapii de lână, Și torcând pe neștiute Din cărâmbi și căpute S-a-mbrăcat cu tricou Cenușiu și nou. Toată lumea se joacă De-a un fir de promoroacă, De-a țandăra, de-a cremenea, Vrând să fie asemenea. Floarea nu mai vrea să dea Și s-a făcut nuia. Apa face minuni Și soiuri de minciuni. La jgheaburi, burlane și ciuturi: Vergele, mărgele și ciucuri. Melcul unduros S-a făcut somnoros: Dintr-un fel de pămânțel, Pe care-l știe numai el, Și cu un fel de meștesug, Și-a făcut un fel de belciug Sfredelit, găurit, învârtit - Și s-a zidit Pe un an Într-un fel de pantof, Dintr-un fel de porţelan Toate taie, toate-nţeapă, Din văzduh şi apă, Și presărat cu ghimpi mici Pământul se ghemuie ca un arici.
0 Comments
de Tudor Arghezi
L-aţi văzut cumva pe Zdreanţă, Cel cu ochii de faianţă? E un câine zdrenţuros De flocos, dar e frumos. Parcă-i strâns din petice, Ca să-l tot împiedice, Ferfeniţele-i atârnă Şi pe ochi, pe nara cârnă, Şi se-ncurcă şi descurcă, Parcă-i scos din calţi pe furcă. Are însă o ureche De pungaş fără pareche. Dă târcoale la coteţ, Ciufulit şi-aşa lăieţ, Aşteptând un ceas şi două O găină să se ouă, Care cântă cotcodace, Proaspăt oul când şi-l face. De când e-n gospodărie Multe a-nvăţat şi ştie, Şi, pe brânci, târâş, grăbiş, Se strecoară pe furiş. Pune laba, ia cu botul Şi-nghite oul cu totul. - "Unde-i oul? a-ntrebat Gospodina. - "L-a mâncat!" "Stai niţel, că te dezvăţ Fără mătură şi băţ. Te învaţă mama minte." Şi i-a dat un ou fierbinte. Dar decum l-a îmbucat, Zdreanţă l-a şi lepădat Şi-a-njurat cu un lătrat. Când se uita la găină, Cu culcuşul lui, vecină, Zice Zdreanţă-n gândul lui "S-a făcut a dracului!" de Tudor Arghezi
Îmbrăcaţi în straie de iască Sunt gata cartofii să nască. S-au pregătit o iarnă, de soroc, Cu cârtiţele la un loc, Cu întunericul, cu coropijniţa şi râmele, Şi din toate fărâmele Au rămas grei ca mâţele, Umflându-li-se ţâţele. Auzi? Cartofii sunt lehuzi. Ascultă, harul a trecut prin ei Virginal, candid şi holtei, Dumnezeieşte. Cel-de-Sus şi din veac binevoieşte Şă-şi scoboare sfintele scule Până la tubercule, Şi pentru negul cartofilor cald Face descântece, ca pentru smarald Într-o noapte Li s-au umplut straiele cu lapte Ca să-şi hrănească un pui În fiecare vârf de cucui. de Tudor Arghezi
Fetele, albinele, Au furat sulfinele, Ţărâna de soare, De pe flori uşoare, Pulberea de lună, De pe mătrăgună, Scrumul de şofran, Nea de măghiran, De pe izma-creaţă, Broboane de ceaţă, Lână de tămâie Şi smirnă, molâie – Soiuri de lumină Făcută făină. Li se-aştern ca pânzele Toate dupăprânzele, Şi la toate ceasurile Trâmbele, atlasurile. Cred că va-ncăpea Într-un stup şi-o stea, Care a venit Şi s-a rătăcit Dintr-un roi de sus. Şi care diseară E miere şi ceară. |
Arhiva
November 2023
Autori
All
|
RSS Feed
