|
de Tudor Arghezi
Noaptea întinde scoarţe, plocate şi covoare, Urzite cu zigzaguri şi cu chenar mărunt, În care se repetă izvodul la culoare Şi chipurile crucii şi florile cum sunt. În faţa lunii, dreaptă, şoseaua-n vărgi cu plopii S-a pardosit cu ţoale din Jii şi Mehedinţi, Şi-n umbra fiecărui copac aşteaptă popii, Strângând în mâini tăcute cădelniţe fierbinţi. Ivirea se va face, pesemne, din câmpie, Prin albele cătune, pitite sub căciuli. La moara adormită cu roata-n apă vie S-au şi sculat dulăii, molatici şi ciufuli. Căci iar Ierusalimul se-arătă după ploaie, Cum l-au ştiut întocmai, pe vremuri, cuvioşii. Ce vezi¬? Sobolii-nalţă biserici, muşuroaie. Ce-auzi? Văzduhul cântă întreg cu toţii cocoşii.
0 Comments
de Tudor Arghezi
Fetele, albinele, Au furat sulfinele, Ţărâna de soare, De pe flori uşoare, Pulberea de lună, De pe mătrăgună, Scrumul de şofran, Nea de măghiran, De pe izma-creaţă, Broboane de ceaţă, Lână de tămâie Şi smirnă, molâie – Soiuri de lumină Făcută făină. Li se-aştern ca pânzele Toate dupăprânzele, Şi la toate ceasurile Trâmbele, atlasurile. Cred că va-ncăpea Într-un stup şi-o stea, Care a venit Şi s-a rătăcit Dintr-un roi de sus, Şi care diseară E miere şi ceară. de Tudor Arghezi
Doamne, fă-i bordei de soare, Într-un colţ de ţară veche, Nu mai mult decât o floare Şi îngust cât o ureche. Şi-n pridvor, un ochi de apă Cu o luntre cât chibritul, Ca-n crâmpeiul lui să-ncapă Cerul tău şi nesfârşitul. Dă-i un fluture blajin Şi o broască de smarald. Şi-n pădurea de pelin Fă să-i stea bordeiul cald. Şi mai dă-i, Doamne, vopsele Şi hârtie chinezească, Pentru ca, mânjind cu ele, Slava ta s-o zmângălească. Şi când totul va fi gata S-o muta la ea şi tata. de Tudor Arghezi
Iarna blajină A intrat în voi, întâi, ca o lumină Preacinstită, pomule, Preagingàșe, omule. A rămas de astă-vară Luna-n crengile de ceară. Pomule mic, Ce torci tu, borangic? Buruienile sunt îmbrăcate Și încălțate Cu târlici De panglici. În streașinele mele, Vrăbiile au adus perini și saltele. Pisica bătrână Și-a pus ciorapii de lână, Și torcând pe neștiute Din cărâmbi și căpute S-a-mbrăcat cu tricou Cenușiu și nou. Toată lumea se joacă De-a un fir de promoroacă, De-a țandăra, de-a cremenea, Vrând să fie asemenea. Floarea nu mai vrea să dea Și s-a făcut nuia. Apa face minuni Și soiuri de minciuni. La jgheaburi, burlane și ciuturi: Vergele, mărgele și ciucuri. Melcul unduros S-a făcut somnoros: Dintr-un fel de pămânțel, Pe care-l știe numai el, Și cu un fel de meștesug, Și-a făcut un fel de belciug Sfredelit, găurit, învârtit - Și s-a zidit Pe un an Într-un fel de pantof, Dintr-un fel de porţelan Toate taie, toate-nţeapă, Din văzduh şi apă, Și presărat cu ghimpi mici Pământul se ghemuie ca un arici. |
Arhiva
December 2024
Autori
All
|
RSS Feed
