|
de Anton Pann
Într-o zi, Nastratin Hogea, ceartă c-un vecin avînd, Fuse tras la judecată, pentru dînsul jalbă dînd; Nastratin plecînd să meargă spre a se înfăţişa, Băgă-n sîn un pietroi mare şi se-nfăţişe aşa; Cînd pîrîtorul de dînsul spunea cîte îi plăcea, Nastratin pe taină sînul îşi arăta şi tăcea. Judecătorul văzîndu-l că îşi bătea sînul plin, Toată dreptatea o dete în partea lui Nastratin; După ce jeluitorul fu d-aici afară dat, Zise lui Nastratin Hogea: - Scoate ce mi-ai arătat; El scoţînd îndată piatra, o puse cu cinste jos Şi se trase la o parte cu chip prea politicos: - Dar ce este asta? Zise judecătorul bătrîn; - Este darul – el răspunse – ce ţi-l arătam în sîn. O mie şi una de poezii româneşti vol. II, antologie de Laurenţiu Ulici – Bucureşti, Editura DU Style, 1997
0 Comments
de Simona Epure
Pentru prima dată-n viaţă, Miau văzu un şoricel, Slab şi lung precum o aţă Şi cu coada covrigel. Pân’-acum nu mai văzuse Un mâncău de caşcaval – Botul lung parcă-i crescuse Cu dinţi mari, ca unui cal. Miau voia s-analizeze Dac-amici ar putea fi, Nepărând să-l panicheze Arătarea asta gri. Însă micul şoricel Îi fură, chiar de sub nas, Brânzica din castronel Şi-apoi o luă la pas. Pisoiul nimic n-a zis, Doar un pic s-a întristat, Dar când l-am chemat „Pis, pis!!” De necaz a şi uitat! de Simona Epure
Ce este un curcubeu? Staţi puţin să vă spun eu: Este podul de lumină Care, sigur o să vină, Dup-o ploaie furtunoasă Ce ne-a răpăit pe casă. Este brâul peste nori, Format din şapte culori: Roşul e floarea de mac, Orange – ciocul de gânsac, Galben este soarele, Verzi – toate pădurile, Albastră e toată zarea, Indigo poate fi marea, Violet e-un stânjenel Care a-nflorit niţel. ROGVAIV el se numeşte, Ploaia toată o opreşte, Alungă furtunile Şi ne-aduce zâmbete. Tare-aş vrea un curcubeu, Să opresc ploaia mereu! de Simona Epure
Ieri e ziua ce-a trecut, Azi – abia a început, Mâine-i ziua ce urmează. Toate clipele contează! Ziua din faţa lui ieri Se numeşte-alaltăieri, Iar ziua de după mâine Se numeşte chiar poimâine. Şi când spunem răspoimâine E mâine după poimâine: Ca să nu le încurcaţi, Vă las să le învăţaţi! Tot ce-a fost e la trecut, Viitorul n-a-nceput. Prezentul e chiar aici, Trece cu secunde mici. De trecut doar povestim, Acum în prezent trăim. Construim în viitor, Pe al timpului mosor! |
Arhiva
January 2023
Autori
All
|
RSS Feed
