de  Vasile Voiculescu

În arşiţa de vară, sub soarele de-amiază,
Toţi arborii-n grădină cu frunţile plecate
Privesc în neclintire cum umbrele-alungate
Din ce în ce la poale se strâng şi se scurtează.

De lene toropite, trec ceasuri cu zăbavă…
Stau lâncedele clipe şi moţăie pe cale.
Din bolta încintată dogoarea curge pale,
Văzduhul tot e pară şi fierbe până-n slavă.

Cireşii nici nu suflă cuprinşi de piroteală,
Iar merii pe de lături ţin crengile pleoştite,
Pe când caişii gingaşi cu foile pălite
Se sprijină-n zaplazuri, sfârşiţi de zăpuşeală.

Doar Nucul plin de umbră rămâne drept întruna,
Cupola-i grea de frunză punând-o scut luminii,
Ca un monarh ce, falnic, în mijlocul grădinii
Cu braţele-nălţate îşi ţine sus cununa.

de Alecu Donici

Greierul în desfătare,
Trecând vara cu cântare,
Deodată se trezeşte
Că afară viscoleşte,
Iar el de mâncat nu are.
La vecina sa furnică
Alergând, cu lacrimi pică
Şi se roagă să-i ajute,
Cu hrană să-l împrumute,
Ca de foame să nu moară,
Numai pân’la primăvară.

Furnica l-au ascultat,
Dar aşa l-au întrebat:
-Vara, când eu adunam,
Tu ce făceai?

-Eu cântam
În petrecere cu toţi.
- Ai cântat? Îmi pare bine.
Acum joacă dacă poţi,
Iar la vară fă ca mine.

de Lidia Batali

Am la grădiniţă
Un urs, o minune!
Şi o veveriţă
Cu ochi de tăciune.

Am şi o păpuşă
Care zice mama,
Şi-un căţel la uşă
Nu ştie ce-i teama.

Am şi cărţi, o mie,
Cu poveşti cu zâne,
De folos să-mi fie
Când voi creşte mâine.

Planşe colorate
Am la grupa mare
Şi învăţ de toate,
Cânt şi la serbare.

Vă mai spun, în fine,
Nu-mi lipsesc amicii
Şi să zbor îmi vineri
Precum licuricii!

de Arcadie Suceveanu

S-au dus mierlele şi cucii,
Crapă, iată, coaja nucii.
Greieru-a răcit un pic,
Dar mai cântă-n seri: cri-cric…

Verdele din plopi şi carpeni
Vrea să-i zicem, de-acum, galben.
Luna dulce-amăruie
S-a topit într-o gutuie.

În grădini, de la o vreme,
S-aprind lămpi în crizanteme.
Trist, culeg cojile nucii –
Na-ţi, măi greier, papucii…