|
de Vasile Voiculescu
În arşiţa de vară, sub soarele de-amiază, Toţi arborii-n grădină cu frunţile plecate Privesc în neclintire cum umbrele-alungate Din ce în ce la poale se strâng şi se scurtează. De lene toropite, trec ceasuri cu zăbavă… Stau lâncedele clipe şi moţăie pe cale. Din bolta încintată dogoarea curge pale, Văzduhul tot e pară şi fierbe până-n slavă. Cireşii nici nu suflă cuprinşi de piroteală, Iar merii pe de lături ţin crengile pleoştite, Pe când caişii gingaşi cu foile pălite Se sprijină-n zaplazuri, sfârşiţi de zăpuşeală. Doar Nucul plin de umbră rămâne drept întruna, Cupola-i grea de frunză punând-o scut luminii, Ca un monarh ce, falnic, în mijlocul grădinii Cu braţele-nălţate îşi ţine sus cununa.
0 Comments
de Alecu Donici
Greierul în desfătare, Trecând vara cu cântare, Deodată se trezeşte Că afară viscoleşte, Iar el de mâncat nu are. La vecina sa furnică Alergând, cu lacrimi pică Şi se roagă să-i ajute, Cu hrană să-l împrumute, Ca de foame să nu moară, Numai pân’la primăvară. Furnica l-au ascultat, Dar aşa l-au întrebat: -Vara, când eu adunam, Tu ce făceai? -Eu cântam În petrecere cu toţi. - Ai cântat? Îmi pare bine. Acum joacă dacă poţi, Iar la vară fă ca mine. de Lidia Batali
Am la grădiniţă Un urs, o minune! Şi o veveriţă Cu ochi de tăciune. Am şi o păpuşă Care zice mama, Şi-un căţel la uşă Nu ştie ce-i teama. Am şi cărţi, o mie, Cu poveşti cu zâne, De folos să-mi fie Când voi creşte mâine. Planşe colorate Am la grupa mare Şi învăţ de toate, Cânt şi la serbare. Vă mai spun, în fine, Nu-mi lipsesc amicii Şi să zbor îmi vineri Precum licuricii! de Arcadie Suceveanu
S-au dus mierlele şi cucii, Crapă, iată, coaja nucii. Greieru-a răcit un pic, Dar mai cântă-n seri: cri-cric… Verdele din plopi şi carpeni Vrea să-i zicem, de-acum, galben. Luna dulce-amăruie S-a topit într-o gutuie. În grădini, de la o vreme, S-aprind lămpi în crizanteme. Trist, culeg cojile nucii – Na-ţi, măi greier, papucii… |
Arhiva
September 2020
Autori
All
|
RSS Feed
