|
de Daniela Crăsnaru
Patru anişori – sprîncene, Ochişori umbriţi de gene, Şi guriţa conturată Cu un strat de ciocolată. Degeţele curioase Gata ca să tot descoase Lucrurile de prin casă. Ţop în pat şi zdup sub masă Nici o clipă de răgaz. Nu umbla la aragaz, Portocala nu-ţi mai place? Lasă prizele în pace. Nu cu pixul pe pereţi. Vai, tu faci cît cinci băieţi! Patru anişori zburdalnici, Am nevoie de trei paznici Ca să-nveţe să se poarte Tocmai cum scrie la carte, O carte de oameni mari Care nu mai vor să ştie Cum era pe cînd trăiau În Ţara – Copilărie.
0 Comments
de George Coşbuc Când te simţi că nu ţi-e bine, Doctorul îndată vine, Ajutorul lui îl ceri. El te pipăie degrabă Pe tot locul, şi te-ntreabă Unde simţi că ai dureri? Boala după ce ţi-o ştie, Leacuri doctorul îţi scrie Iar spiţerul pregăteşte Leacuri pentru boala ta. Leacurile sunt amare Şi te ard pe gât, de-ţi pare, Că bei foc, dar tot le bei! Sunt mai dulci când bei cu grabă! Nu vă-mpotriviţi degeaba Să beţi leacuri, dragii mei! De nu bei, boala sporeşte; Poţi muri, deci te gândeşte! Cine-i om fără dureri? Cumpătul şi munca face Să trăieşti cinstit în pace, Fără doctori şi spiţeri. de George Coşbuc
Cu părul alb ca de zăpadă, Un biet bătrân trecea pe stradă. Slăbit de ani, de griji pierdut, În stradă jos. L-a părăsit puterea toată. Copiii s-adunară roată Pe lângă el, şi toţi de-a rândul Râdeau de el răutăcios, Batjocorindu-l. Dar eu n-am râs, n-am râs deloc. Copilul, care-şi bate joc De cei bătrâni, ce minte are? E vrednic el să crească mare? E vrednic el de ce-i acu? Nu-i vrednic, nu! |
Arhiva
September 2019
Autori
All
|
RSS Feed
