|
de Ana Blandiana
De la început ai fost adusă de vânt Ca o sămânţă. Am şi glumit: "Cine-a mai văzut Stea adusă de vânt?" Dar mai târziu, Când mi te-ai aşezat pe frunte Şi-ai început să-ncolţeşti Am înţeles că eşti o sămânţă. Lacomă, înfiptă sălbatec în creier, Cu raze aspre închipuind rădăcini, Eşti o sămânţă. Ce păcat Că planta pe care, Lumină din lumină, o naşti Nu se poate vedea Decât după ce Mă voi fi întunecat.
0 Comments
de Ana Blandiana
Cine poate şti De unde vine vara Şi încotro se duce Cântând Caravana ei verde şi aurie? Unii zic c-ar veni Din pământ, Că-şi trage povara, Fierbinte şi dulce, Din bostănărie, Că se naşte în pepenii verzi, În miezul lor Strălucitor Ca un palat Luminat De rubine, Cu pereţi De porfir şi nestemate Şi cu pardoseala purpurie. Tot ce se poate, Dar mie Mi-a spus o fetiţă cuminte Că-şi aduce aminte Cum vara vine din copilărie, Şi cum, În miros de lapte, de fân şi de fum, Alunecă de-aici, Trasă de fluturi, de buburuze şi de furnici, Înspre bunici. de Ana Blandiana
În livada mea de pruni Concursul de zbor era fixat pe luni. Dar, încă de duminică, întreaga livadă Este emoţionată. Toate prunele coapte tare Se lăudau că ştiu să zboare, Şi deodată nu sânt zece Care au curajul să-ncerce, Aşa încât concursul se amână Cu o săptămână. Sper să nu se-ntâmple ca acum un deceniu, Când n-am putut să acord nici un premiu, Pentru că nici una dintre prunele intrate-n concurs Nu ştia să zboare în sus. Porneau prin aer în mare grabă, Dar se opreau în iarbă. Recunosc – zburau foarte frumos, Dar numai în jos. Ceea ce, se spunea în regulament, Nu era suficient. Drept care prunii, supăraţi de moarte, Au jurat să facă alte prune mai talentate. Sunt sigură că voi găsi printre ei Demni de premiul unu, doi şi trei. Ba, dacă vor fi foarte bune, O să decernez şi o menţiune. Aşa că, stimate prune şi stimaţi pruni, Vă urez succes pentru luni. de Ana Blandiana
Într-o zi pe când lucram În grădină, pe sub geam, Îngrijind un trandafir, Văd că intră-un musafir: Era mic c-abia-l vedeai, Dar cu mustăţi ditamai; Încăpea printe uluci, Dar avea blăniţa-n dungi; Şi-ntr-un capăt, dintr-o dungă Îi creştea p coadă lungă; Era numai cât o floare, Dar avea patru picioare; Ochii-albaştri îi clipeau Şi ştia să zică „miau”. Ba să vezi şi să te bucuri- Sărea-n aer după fluturi Şi ştia chiar să se joace Cu câteva ghemotoace. Oare, ce-aţi fi făcut voi Cu acest musafir de soi? Eu oaspetele important L-am tratat cu lapte cald; Ca să-l conving să rămână, I-am dat şi-un pic de smântână; Şi, pentru că era mic, L-am botezat Arpagic. |
Arhiva
September 2022
Autori
All
|
RSS Feed
