de Mihai Eminescu
 
Neguri albe, strălucite
Naşte luna argintie,
Ea le scoate peste ape,
Le întinde pe câmpie;
 
S-adun flori în şezătoare
De painjen tort să rumpă,
Şi anină-n haina nopţii
Boabe mari de piatră scumpă.
 
Lângă lac, pe care norii
Au urzit o umbră fină,
Ruptă de mişcări de valuri
Ca de bulgări de lumină,
 
Dându-şi şi trestia-ntr-o parte,
Stă copila lin plecată,
Trandafiri aruncă roşii
Peste unda fermecată.
 
Ca să văd-un chip, se uită
Cum aleargă apa-n cercuri.
Căci vrăjit de mult e lacul
De-un cuvânt al sfintei Miercuri;
 
Ca să iasă chipu-n faţă,
Trandafiri aruncă tineri,
Căci vrăjiţi sunt trandafirii
De-un cuvânt al sfintei Vineri.
 
Ea se uită… Păru-i galben
Faţa ei lucesc în lună,
Iar în ochii ei albaştri
Toate basmele se-adună. 

​de George Bacovia

Şi toamna, şi iarna
Coboară-amândouă;
Şi plouă, şi ninge, -
Şi ninge, şi plouă.

Şi noaptea se lasă
Murdară şi goală;
Şi galbeni trec bolnavi
Copii de la şcoală.

Şi-s umezi păreţii
Şi-un frig mă cuprinde –
Cu cei din morminte
Un gând mă deprinde…

Şi toamna şi iarna
Coboară-amândouă;
Şi plouă, şi ninge, -
Şi ninge, şi plouă.

Am plecat să colindăm
Domn, Domn să-nălţăm
Când boierii nu-s acasă
Domn, Domn să-nălţăm
C-au plecat la vânătoare
Domn, Domn să-nălţăm
Să vâneze căprioare
Domn, Domn să-nălţăm
Căprioare n-au vânat
Domn, Domn să-nălţăm
Ci-au vânat un iepuraş
Domn, Domn să-nălţăm
Să facă din blana lui
Domn, Domn să-nălţăm
Veşmânt frumos Domnului,
Domn, Domn să-nălţăm.

de Nichita Stănescu

Vine-o pasăre și coase,
în fuioare de mătase,
Ale norilor atlase,
De țări lungi și lunecoase…
Vine-o față și descoase,
Tot ce pasărea lucrase,
și cu genele-i lucioase,
Ninge flori de nea frumoase,
și-apoi le preschimbă în raze,
Argintând cărări și case…