|
de Natalia Poşa
Am pornit cu primăvara să cunoaştem toată ţara. Şi oriunde am umblat, cântec ne-a întâmpinat. Munţii se-nălţau să vadă pe sub cuşma de zăpadă, dealurile mai domoale ne ieşeau cu miei în poale, iar câmpiile surate lanuri verzi purtau în spate. Jos, pe râu şi pe vâlcele, satele-nşirau mărgele; sus, în cerul cu azururi ciocârlii zburau de-a pururi şi cântau cu primăvara: „Cât e de frumoasă ţara!”
0 Comments
de Mihai Eminescu
O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi; Deasupra criptei negre a sfântului mormânt Se scutură salcâmii de toamnă şi de vânt, Se bat încet din ramuri, îngână glasul tău... Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu. Când voi muri, iubito, la creştet să nu-mi plângi; Din teiul sfânt şi dulce o ramură să frângi, La capul meu cu grijă tu ramura s-o-ngropi, Asupra ei să cadă a ochilor tăi stropi; Simţi-o-voi odată umbrind mormântul meu... Mereu va creşte umbra-i, eu voi dormi mereu. Iar dacă împreună va fi ca să murim, Să nu ne ducă-n triste zidiri de ţintirim, Mormântul să ni-l sape la margine de râu, Ne pună-n încăperea aceluiaşi sicriu; De-a pururea aproape vei fi de sânul meu... Mereu va plânge apa, noi vom dormi mereu. de Petre Ghelmez
Poate să-și uite lumina roza din care s-a născut? Poate picătura sărată, smulsă din apa marii, să uite marea? Există vreun om pe pământ, care să fi dat mai mult și să primească mai puțin, decât Mama? Cine, în afară de Mama, mai poate săruta o rană, și rana să se vindece? A plâns, ca să nu plângem noi. A răbdat, ca să nu răbdăm noi. Pentru toate acestea și pentru atâtea altele O răsplătim cu un singur cuvânt: Mama! Sărutul meu arată cât sunt de sărac În fața bogăției jertfelor tale. Dar numai tu, pe această lume, Poți dărui o viață întreagă, Pentru un singur sărut de recunoștință. Ori pentru un singur cuvânt: Mama! de Grigore Vieru
Iar e toamnă. Zile calde. Frunza ruginie cade. Frumuşel cei mici se spală Şi se duc cuminţi la şcoală. Maica în ghiozdan le pune Câte două mere bune Şi creioane, cărţi, caiete, Şi le dă în mâini buchete. Eu sunt mic, rămân acasă, Vreau să plâng că nu mă lasă… Şi-mi adduce maica mie Mere mari - o farfurie. Însă ce să fac cu ele? Fie chiar să-mi dea şi-o poală! Eu vreau două, două mere, Dar să le mănânc la şcoală. |
Arhiva
April 2021
Autori
All
|
RSS Feed
