|
de George Coşbuc
Ah, să vezi fricoasă ce-i Mimi! nici n-ai crede. Ţipă, fuge de-un gândac Numai cât îl vede. Şi de-un biet de iepuraş Mimi să-nfioară, Iar când vede-un şoricel, Mimi stă să moară! Dacă vede-o broască, vai, Urlă ca nebună, Iar de-o râmă, ori de-un melc Ţipă câte-o lună. Dacă-şi vede umbra ei Dă din mâini în pripă Strigă: Vine cineva! Vai, şi cum mai ţipă! Iar coşarul când veni, Ce mai urlet, frate! Dar coşarul îi vorbi Tot cu bunătate. Şi i-a spus şi basme-apoi, Şi-a băgat de seamă Mimi că de-acest coşar Nu mai are teamă, Nici de el şi nici de melci De gândaci şi râme, Căci acestea toate doar N-au mâncat pe nime!
0 Comments
de Grigore Vieru
Albinuţa, zum-zum-zum, A pornit din nou la drum. La o margine de sat Pe-o floare s-a aşezat. Floricica galbenă Cetinel se leagănă. -Ce te legeni, floricea? -Te legăn pe dumneata. Că eşti, că eşti harnică Şi eşti, şi eşti darnică. Nu prea am miere, nectar, Hai să te legăn măcar! de George Coşbuc
Pac! Un scaun iată-l rupt! Cling! s-a spart paharul! Vai, prostiile le faci Vlade, tu, cu carul. Buf, şi masa! I s-a frânt Un picior, fireşte, Dacă Vlad ca un nebun Toate le trânteşte! Să deschizi fereastra-ncet, Bagă seama, Vlade! Zdrang! S-a spart un geam întreg! Uite, geamul cade. Hop acum pe pomi în sus, Şi mai sus se poate! Rupe bluză, pantaloni Şi ciorapi, şi toate! Var e-n groapă, peste ea Scânduri supţirele: Vlad s-apucă a juca Sârba peste ele. Sare-n sus şi sare-n jos, şi crac! Cade-n var grămadă. Când l-au scos din var, părea Omul de zăpadă. de Grigore Vieru
Pomul, dacă-i ceri ori ba, Îţi întinde creanga : ia ! El din rodul care-l are Dă la mic şi dă la mare. Nişte poame printre foi Lasă şi la piţigoi. Şi prin iarba de sub ramuri Lasă şi la alte neamuri : La boboci şi la furnici Şi la iepuri, la arici… Însă cui cît dă anume Nu se laudă la lume. |
Arhiva
August 2019
Autori
All
|
RSS Feed
