de Ion Minulescu

Ieri –
Pornit în descifrarea unor semne de întrebare –
El păşea cu maiestatea unui tânăr înţelept
Pragul vechilor legende
Mâzgălite la-ntâmplare
Pe un colţ de pergament….

Dar duşmanii lui, cu ură
Îi vârâră pumnii-n gură
Îngropându-l nu-n mormânt –
Cum se-ngroapă pe pământ –
Ci-ntr-un cimitir de haos,
Cimitir cu negre porţi,
Fără cruci
Şi fără flori
Unde morţii – deşi morţi –
N-au nevoie de repaus
Fiindcă sunt nemuritori.

Astăzi iară, când ecoul primelor lui primăveri
Întregeşte amintirea unei vieţi fără păcat
Noi, din cele două forme,
Cea de azi
Şi cea de ieri
L-am întruchipat sub nimbul
Unui om crucificat…

de Miron Radu Paraschivescu

Ştirbe garduri, zvonuri de copite,
Pomi şi case parcă dintr-o boală
Au ieşit, privind nedumerite
După-a iernii vânătă năvală.

Soare alb cu spiţele firave
Se roteşte-ncet pe zări de fum,
Greu trag carul vitele schilave,
Iezii cruzi şi ţepeni sar în drum.

Iar prin satul fără de feciori,
Scoborând pe coastă-n şiruri dese
Prunii sunt, în dantelate flori,
O procesiune de mirese.

de George Coşbuc

Mântuitorule iubit,
Ce pentru noi te-ai coborât
Din cer, cu-atâta bunătate,
Ca să ne cureţi de păcate;

Lumină, de la Domnul sfânt,
Trimisă nouă pe pământ,
Ca să ne-astâmperi plânsul, jalea,
Şi să ne-arăţi spre ceruri calea;

Fiind azi ziua, când de sus
La noi venit-ai , o! Isus:
Pentru copiii, ce-ţi sunt dragi,
Azi este-o zi de veselie.

Sunt mic; pentru-a mă bucura
Dă-mi binecuvântarea ta,
Şi-n piept o inimă curată,
Ca rău să nu fac niciodată.

Să fiu la fapte şi la gând,
Ca îngerii de bun şi blând,
Şi să-ţi rămâi, sfinte Christos,
În veci supus şi credincios!

de Otilia Cazimir

A ieşit răchita în drum.
Ce-o mai fi şi asta, oare,
Că-i din cap până-n picioare
Numai motocei de scrum?...

Cu mlădiţele plecate,
Stă pe loc şi se socoate:
S-ar întoarce – nu mai poate,
S-ar ascunde – N-are unde!

I-e ruşine de copii,
Că din mugurii-aurii
I-au ieşit, în loc de flori…
Mâţişori!