|
de Octavian Goga
De-ar fi să-ţi împărţeşti odată Tu bogăţiile ce ai, Din toate darurile tale, Ţi-aş cere-o lacrimă să-mi dai. Mi-ai da atunci un strop de suflet, Ce din adâncuri îmi răsare, Căci numai din adâncul mării Se pescuiesc mărgăritare…
0 Comments
de Mihai Eminescu
Dintre sute de catarge Care lasă malurile, Câte oare le vor sparge Vânturile, valurile? Dintre păsări călătoare Ce străbat pământurile, Câte-o să le-nece oare Valurile, vânturile? De-i goni fie norocul, Fie idealurile, Te urmează în tot locul Vânturile, valurile. Ne’nţeles rămâne gândul Ce-ţi străbate cânturile, Zboară vecinic, îngănându-l, Valurile, vânturile. de George Bacovia
Melancolia m-a prins pe stradă, Sunt ameţit. Palid, şi mut… Mii de femei au trecut; Melancolia m-a prins pe stradă. E o vibrare de violete; Trece şi Ea; Aş vrea, Dar nu pot s-o salut; Oh, şi cum a trecut, Într-o vibrare de violete. Nimicnicia m-a prins pe stradă; Am adormit. Oh, primăvara, iar a venit Pal, şi uitat… Vals funebru, depărtat. Melancolia mă ţine-n stradă… de George Bacovia
Verde crud, verde crud… Mugur alb şi roz şi pur, Vis de-albastru şi de-azur, Te mai văd, te mai aud! Oh, punctează cu-al tău foc, Soare, soare… Corpul ce întreg mă doare, Sub al vremurilor joc. Dintr-un fluier de răchită, Primăvară, O copilă poposită la fântână Te îngână Pe câmpia clară… Verde crud, verde crud… Mugur alb, şi roz şi pur, Te mai văd, te mai aud, Vis de-albastru şi de-azur. |
Arhiva
June 2019
Autori
All
|
RSS Feed
