|
de Dimitrie Bolintineanu
Sub o râpă stearpă, pe un râu în spume, Unde un sihastru a fugit de lume, Cu vărsarea serii un străin sosi. „Ştefan al Moldovei vine a-ţi vorbi!” „Ştefan al Moldovei, Daniel îi spune, Să aştepte-afară! Sunt în rugăciune.” „Bunule părinte! Sunt rănit şi-nvins; Însăşi a mea mumă astăzi m-a respins! Vin să-ţi cer povaţa dacă nu-i mai bine Turcilor Moldova d-astăzi să se-nchine?” Daniel Sihastru domnului a zis: „Mă înşală-auzul ori eu am un vis?” Capul ce se pleacă paloşul nu-l taie, Dar cu umilinţă lanţu-l încovoaie! Ce e oare traiul, dacă e robit? Sărbătoare-n care nimeni n-a zâmbit? Viaţa şi robia nu pot sta-împreună, Nu e totodată pace şi furtună. Doamne! tu ai dreptul a schimba-n mormânturi Pentru neatârnare, oameni şi pământuri; Dar nu ai p-acela ca să-l umileşti! Poţi ca să îi sfarămi; dar nu să-i robeşti! Dacă mâna-ţi slabă sceptrul ţi-o apasă, Altuia mai harnic locul tău îl lasă! Căci mai bine este supus lăudat, Decât cu ruşine domn şi atârnat!” După-aceste vorbe, Ştefan strânge-oştire Şi-nvingând păgânii nalţă-o monastire.
0 Comments
de Lucian Blaga
Din belşugul de verdeaţă cărăbuşul de aramă vine din turnătoria verii, să-l luăm în seamă. Zgomotos ca o reptilă printre vreascuri se avântă, să arate că-i din lumea celor ce nu prea cuvântă. Prinse veste de viaţa ce se-ncinge, rug în umbra, unde ne-am întins, tu basmul, eu ardorile şi tundra. Cărăbuş te ia cu iureş. Te încearcă pe la glezne. Îl alungi, el vine iarăşi. Pe-altă parte e mai lesne. Ca suveica rândunica ţese pânzele de vară. Ah, ce cald e! Va să plouă ecvatorial pe seară. Susur mare de lăcuste şi de gâze fără număr. Cărăbuşul de aramă s-a oprit pe caldu-ţi umăr. Mişcă? Stă să-nchege gânduri? Se destinde? Se descalţă? Parc-ar şti că de pe umăr Numai zborul mai înalţă. Şi o ia către stăpânul Iulie, cuptorul-astru, să ne ducă fericirea spre uitare în albastru. de Grigore Vieru
- Soare-soare, domn bălai, Spune câte raze ai? - Zău că nu ştiu, măi nepoţi, Câte am, ajung la toţi! - Soare-soare, domn frumos, La câţi dai lumina jos? - Nu ştiu, eu nu socotesc Pe câţi mângâi şi-ncălzesc! de Otilia Cazimir
O furnică duce-n spate Un grăunte jumătate. - Încotro fugi, surioară? - Ia, mă duc şi eu la moară! Şi-s grăbită, şi-s grăbită, Că mi-i casa neîngrijită, Şi mi-s rufele la soare, Şi copiii cer mâncare… Că la noi în muşuroi Nu e timp pentru zăbavă, Că de n-am fi de ispravă, Ar fi vai ş-amar de noi! |
Arhiva
May 2023
Autori
All
|
RSS Feed
