Poezii pentru copii

Iarna

26/1/2022

de Georgeta Rusu

Cu un pumn de promoroacă,
Iarna a stropit în joacă
Ramurile rând pe rând
Şi tot ea şi-a pus în gând,

Să îmbrace cu zăpadă
Toţi copacii de pe stradă.
E Decembrie, copii,
Şi steluţe mii şi mii.

Zboară-n aer aripioare,
Înfrăţite în ninsoare.
Moş Crăciun, da, moşul drag
Va sosi la noi în prag!

Ianuarie-i cu cerul
Ca de sticlă. Vine gerul!
Februarie-i cu gheţuş,
Săniuţă, derdeluş.

De sub stratul de zăpadă
A ieşit un ghiocel
Şi se uită-n jur să vadă
Mai sunt mulţi viteji ca el?

V-aţi uitat în calendar?
Vine primăvara iar!

0 Comments

Eminescu

19/1/2022

0 Comments

de Grigore Vieru

La zidirea Soarelui, se ştie,
Cerul a muncit o veşnicie,
Noi, muncind întocmai, ne-am ales cu,
Ne-am ales cu domnul Eminescu,
Domnul cel de pasăre măiastră,
Domnul cel de nemurirea noastră –
Eminescu.
Suntem în cuvânt şi-n toate,
Floare de latinitate
Sub un cer cu stele sudice!
De avem sau nu dreptate,
De avem sau nu dreptate,
Eminescu să ne judece!
Mi-l fură, Doamne, adineauri
Pe înaltul domn cu tot cu lauri.
Mă uscam de dor, în piept cu plânsul,
Nu ştiam că dor mi-era de dânsul,
Nu ştiam că doina mi-o furară
Cu străvechea şi frumoasa Ţară –
Eminescu.
Acum am şi eu pe lume parte:
Pot îmbrăţişa măiastra-ţi carte,
Ştiu că frate-mi eşti şi-mi eşti părinte,
Acum nimeni nu mă poate minte.
Bine ai venit în casa noastră,
Neamule, tu floare mea albastră –
Eminescu.
Suntem în cuvânt şi-n toate
Floare de latinitate,
Sub un cer cu stele sudice!
De avem sau nu dreptate,
De avem sau nu dreptate,
Eminescu să ne judece!

0 Comments

Rochiţa rândunelei

12/1/2022

0 Comments

de Vasile Alecsandri

Rândunică, rândunea,
Ce baţi la fereastra mea?
Du-te, pune-ţi rochiţa
Că te arde arşiţa,
Te suflă vântoaiele
Şi te udă ploaiele.
Mergi în câmpul înverzit
Că rochiţa a-nflorit
Şi o calcă turmele
Şi o pasc oiţele.

0 Comments

Sania

5/1/2022

0 Comments

de Vasile Alecsandri

Zi cu soare, ger de stele!...Hai iubită, la plimbare,
Caii muşcă-alor zăbală, surugiul e călare;
Săniuţa, cuib de iarnă, e cam strâmtă pentru doi…
Tu zâmbeşti?...
Zâmbirea-ţi zice că e bună pentru noi.

Caii scutură prin aer sunătoarele lor salbe,
Răpind sania uşoară care lasă urme albe.
Surugiul chiuieşte, caii zboară ca doi zmei
Prin o pulbere de raze, prin un nor de scântei.

Prin câmpia înălbită, netedă, strălucitoare
Se văd insule de codri, s-aud câinii de vânătoare,
Iar în lunca pudruită cu mărunt mărgăritar
Salt-o veveriţă mică pe o creangă de stejar.

Acum trecem prin poiene, acum trecem prin zăvoaie;
Crengile-aninate-n cale ning steluţe şi se-ndoaie.
Iată-o tânără mlădiţă cu şirag de mărţişori…
Tu o rupi?... Ea te stropeşte cu fulgi albi răcoritori.

0 Comments

Iarna

Eminescu

Rochiţa rândunelei

Sania

Arhiva

Autori