|
de Georgeta Rusu
Cu un pumn de promoroacă, Iarna a stropit în joacă Ramurile rând pe rând Şi tot ea şi-a pus în gând, Să îmbrace cu zăpadă Toţi copacii de pe stradă. E Decembrie, copii, Şi steluţe mii şi mii. Zboară-n aer aripioare, Înfrăţite în ninsoare. Moş Crăciun, da, moşul drag Va sosi la noi în prag! Ianuarie-i cu cerul Ca de sticlă. Vine gerul! Februarie-i cu gheţuş, Săniuţă, derdeluş. De sub stratul de zăpadă A ieşit un ghiocel Şi se uită-n jur să vadă Mai sunt mulţi viteji ca el? V-aţi uitat în calendar? Vine primăvara iar!
0 Comments
de Grigore Vieru
La zidirea Soarelui, se ştie, Cerul a muncit o veşnicie, Noi, muncind întocmai, ne-am ales cu, Ne-am ales cu domnul Eminescu, Domnul cel de pasăre măiastră, Domnul cel de nemurirea noastră – Eminescu. Suntem în cuvânt şi-n toate, Floare de latinitate Sub un cer cu stele sudice! De avem sau nu dreptate, De avem sau nu dreptate, Eminescu să ne judece! Mi-l fură, Doamne, adineauri Pe înaltul domn cu tot cu lauri. Mă uscam de dor, în piept cu plânsul, Nu ştiam că dor mi-era de dânsul, Nu ştiam că doina mi-o furară Cu străvechea şi frumoasa Ţară – Eminescu. Acum am şi eu pe lume parte: Pot îmbrăţişa măiastra-ţi carte, Ştiu că frate-mi eşti şi-mi eşti părinte, Acum nimeni nu mă poate minte. Bine ai venit în casa noastră, Neamule, tu floare mea albastră – Eminescu. Suntem în cuvânt şi-n toate Floare de latinitate, Sub un cer cu stele sudice! De avem sau nu dreptate, De avem sau nu dreptate, Eminescu să ne judece! de Vasile Alecsandri
Rândunică, rândunea, Ce baţi la fereastra mea? Du-te, pune-ţi rochiţa Că te arde arşiţa, Te suflă vântoaiele Şi te udă ploaiele. Mergi în câmpul înverzit Că rochiţa a-nflorit Şi o calcă turmele Şi o pasc oiţele. de Vasile Alecsandri
Zi cu soare, ger de stele!...Hai iubită, la plimbare, Caii muşcă-alor zăbală, surugiul e călare; Săniuţa, cuib de iarnă, e cam strâmtă pentru doi… Tu zâmbeşti?... Zâmbirea-ţi zice că e bună pentru noi. Caii scutură prin aer sunătoarele lor salbe, Răpind sania uşoară care lasă urme albe. Surugiul chiuieşte, caii zboară ca doi zmei Prin o pulbere de raze, prin un nor de scântei. Prin câmpia înălbită, netedă, strălucitoare Se văd insule de codri, s-aud câinii de vânătoare, Iar în lunca pudruită cu mărunt mărgăritar Salt-o veveriţă mică pe o creangă de stejar. Acum trecem prin poiene, acum trecem prin zăvoaie; Crengile-aninate-n cale ning steluţe şi se-ndoaie. Iată-o tânără mlădiţă cu şirag de mărţişori… Tu o rupi?... Ea te stropeşte cu fulgi albi răcoritori. |
Arhiva
May 2023
Autori
All
|
RSS Feed
