|
de Radu Gyr
O frunză s-a desprins din pom Şi mâna mea, mână de om, S-a-ntins îndată, uite-aşa Şi frunza a căzut în ea. Am stat privind la ea uimit Şi-atâtea gânduri mi-au venit: Era o frunză dusă-n vânt Spre-a-fi-ngropată în pământ. Dar a căzut în mână mea Şi-am zis: eu nu te voi lăsa, Ci te voi duce chiar acum La casa mea şi în album Te voi păstra cu îngrijire În cartea mea de amintire. Cu frunza-n mână am venit, Făcând exact şi în sfârşit O frunză în album aveam, Cu drag adesea o priveam În cartea mea de amintire… Şi-acum privirea mi-o ridic Spre tronul harului şi zic: Părinte, dacă voi cădea Luat de vânt în vremea grea… Şi când cu sufletul înfrânt Voi fi aproape de pământ Întinde-Ţi atunci mâna Ta Şi lasă ca să cad în ea, Mă spală de noroi şi scrum Şi pune-mă-n al Tău album. Păstrează-mă-n a Ta iubire În cartea Ta de amintire, Ca împreună cu cei vii, Să înverzesc în veşnicii!
0 Comments
de Radu Gyr
Cerul şi-a deschis soborul - Lerui, Doamne, Ler - au pornit cu pluguşorul îngerii prin cer. Merg cu pluguri de oglindă şi de giuvaer, toţi luceferii colindă - Lerui, Doamne, Ler - Vântul suflă cu lumină - Lerui, Doamne, Ler - în buhai de lună plină legănat în ger. Patru heruvimi cu gluga albă de oier sub fereşti colinde’ndrugă, - Lerui, Doamne, Ler - N-au venit cu grâu la poartă, ci au rupt din cer stele mari ca să le’mpartă, - Lerui, Doamne, Ler - Şi’n Gustar de roade grele, - Lerui, Doamne, Ler - va fi câmpul cer de stele tolănit sub cer… Numai tu astepţi în tindă, - Lerui, Doamne, Ler - suflete fără colindă, şi fără Prier. Nici un cântec alb nu vine fâlfâind pe cer cu o stea şi pentru tine, - Lerui, Doamne, Ler - Poveste de Radu Gyr
(Fetiţei mele Monica) PREZENTARE Vă prezint pe domnul Muţu, Cotoşman de viţă veche, cu o pată neagră-n frunte, cu tichia pe ureche, cu mustaţa-n furculiţă, piptănat şi îngâmfat, şi cu cizme, ca`n povestea cu motanul încălţat. Cizmuliţele acestea le-a lucrat, cu grije mare, mica lui stăpână, Mona, şcolăriţa silitoare. Şi, cu mâna ei, fetiţa i-a făcut şi o tichie, ca s-o aibă cotoşmanul când se plimbă cu trufie... Ia priveste lung la dânsul, şi-apoi, dragule, să-mi spui dacă-ai mai văzut pe lume cotoşman ca dumnealui!... Înainte de-a începe Să vă-nşir verzi şi uscate Despre poznele lui Muţu şi isprăvile-i ciudate,- Cititorii să-mi dea voie Să le mai prezint aici Pe căţelul vesel Puffi şi pe-amicu-i Ciufulici. Asta-i domnişoara Kiki, pisicuţa noastră brună, dar cu care domnul Muţu nu prea duce casă bună. Ăsta e Hui-Hup cocoşul. pintenog şi năzdrăvan, care-ades` îi sare-n spate îngâmfatului motan... Ăsta-i Bratu, om al casei, Cu o gură cât o şură, cu urechile pleoştite, nasul ca o murătură...) În sfârşit, această fată cu un zâmbet larg pe faţă e bucătăreasa Lina, bâlbâită şi...isteaţă! Şi-amândoi, Bratu şi Lina, înarmaţi cu-n măturoi, zi şi noapte duc cu Muţu un amar şi crunt război! |
Arhiva
December 2024
Autori
All
|
RSS Feed
