de Lidia Batali

Am la grădiniţă
Un urs, o minune!
Şi o veveriţă
Cu ochi de tăciune.

Am şi o păpuşă
Care zice mama,
Şi-un căţel la uşă
Nu ştie ce-i teama.

Am şi cărţi, o mie,
Cu poveşti cu zâne,
De folos să-mi fie
Când voi creşte mâine.

Planşe colorate
Am la grupa mare
Şi învăţ de toate,
Cânt şi la serbare.

Vă mai spun, în fine,
Nu-mi lipsesc amicii
Şi să zbor îmi vineri
Precum licuricii!

de Lidia Batali

Un motan sosi în curte
Într-o zi, pe neaşteptate,
Hotărât să te înfrunte
Mâna de-i puneai pe spate.

Cel mai mult lui Motănică
Îi plăcea laptele dulce
Şi întreaga ziulică
Se lupta un strop s-apuce

Din castron, fiindcă pisica
Din ograda-alăturată
Lipăia de zor, calica,
Şi pleca nevinovată.

Într-o zi, motanu-afară,
Şi-a prins coada lui stufoasă
Într-o cursă, şi pe seară,
S-a târât cu greu în casă.

L-a găsit pe Motănică
Bunicuţu într-o doară,
Şi, să stea la căldurică,
L-a-nvelit cu-o plăpumioară.

Sub un măr, astăzi, în curte
Mâţu-ntins stă la răcoare.
Cu steluţă albă-n frunte,
Doi pisoi frumoşi el are.