|
de Ana Blandiana
De la început ai fost adusă de vânt Ca o sămânţă. Am şi glumit: "Cine-a mai văzut Stea adusă de vânt?" Dar mai târziu, Când mi te-ai aşezat pe frunte Şi-ai început să-ncolţeşti Am înţeles că eşti o sămânţă. Lacomă, înfiptă sălbatec în creier, Cu raze aspre închipuind rădăcini, Eşti o sămânţă. Ce păcat Că planta pe care, Lumină din lumină, o naşti Nu se poate vedea Decât după ce Mă voi fi întunecat.
0 Comments
de Ana Blandiana
Cine poate şti De unde vine vara Şi încotro se duce Cântând Caravana ei verde şi aurie? Unii zic c-ar veni Din pământ, Că-şi trage povara, Fierbinte şi dulce, Din bostănărie, Că se naşte în pepenii verzi, În miezul lor Strălucitor Ca un palat Luminat De rubine, Cu pereţi De porfir şi nestemate Şi cu pardoseala purpurie. Tot ce se poate, Dar mie Mi-a spus o fetiţă cuminte Că-şi aduce aminte Cum vara vine din copilărie, Şi cum, În miros de lapte, de fân şi de fum, Alunecă de-aici, Trasă de fluturi, de buburuze şi de furnici, Înspre bunici. de Elena Farago
- De ce m-ai prins în pumnul tău, Copil frumos, tu nu știi oare Că-s mic și eu și că mă doare De ce mă strângi așa de rău? Copil ca tine sunt și eu, Și-mi place să mă joc și mie, Și milă trebuie să-ți fie De spaima și de plânsul meu! De ce să vrei să mă omori? Ca am și eu părinți ca tine, Și-ar plânge mama dupa mine, Și-ar plânge bietele surori, Și-ar plânge tata mult de tot Căci am trăit abia trei zile, Îndură-te de ei, copile, Și lasă-mă, că nu mai pot!... Așa plângea un gândăcel În pumnul ce-l strângea să-l rupă Și l-a deschis copilul după Ce n-a mai fost nimic din el! A încercat să-l mai învie Suflându-i aripile-n vânt, Dar a căzut în țărnă frânt Și-nțepenit pentru vecie!... Scârbit de fapta ta cea rea Degeaba plângi, acum, copile, Ci du-te-n casă-acum și zi-le Părinților isprava ta. Și zi-le că de-acum ai vrea Să ocrotești cu bunătate, În cale-ți, orice vietate, Oricât de făr-de-nsemnătate Și-oricât de mică ar fi ea! de Ana Blandiana
În livada mea de pruni Concursul de zbor era fixat pe luni. Dar, încă de duminică, întreaga livadă Este emoţionată. Toate prunele coapte tare Se lăudau că ştiu să zboare, Şi deodată nu sânt zece Care au curajul să-ncerce, Aşa încât concursul se amână Cu o săptămână. Sper să nu se-ntâmple ca acum un deceniu, Când n-am putut să acord nici un premiu, Pentru că nici una dintre prunele intrate-n concurs Nu ştia să zboare în sus. Porneau prin aer în mare grabă, Dar se opreau în iarbă. Recunosc – zburau foarte frumos, Dar numai în jos. Ceea ce, se spunea în regulament, Nu era suficient. Drept care prunii, supăraţi de moarte, Au jurat să facă alte prune mai talentate. Sunt sigură că voi găsi printre ei Demni de premiul unu, doi şi trei. Ba, dacă vor fi foarte bune, O să decernez şi o menţiune. Aşa că, stimate prune şi stimaţi pruni, Vă urez succes pentru luni. |
Arhiva
December 2024
Autori
All
|
RSS Feed
