​de Simona Epure

Prietena mea cea mai bună
noi reţete-o să ne spună,
pentr-un weekend prelungit
Bianca azi a sosit.

Cu Bianca şi bunica,
poate chiar şi cu pisica,
haideţi toţi, să stabilim
ce reţete mai gătim.

Cine merge azi la piaţă?
Cine va face dulceaţă?
Cine spală morcovii?
Cine curăţă cartofii?

Întâi întocmim o listă
să vedem ce mai există
în frigider şi-n cămară,
şi-n lădiţa de afară,
ca să nu uităm ceva,

să ne certe cineva:
mama, poate, sau bunica
sau să miaune pisica
dacă vom uita de lapte
şi nu va mai bea la noapte,
sau dacă uităm de pâine
şi vom merge iarăşi mâine.

Să luăm cartofi îndată,
roşii, ceapă şi salată,
piper, mirodenii, sare
necesare la mâncare,
zahăr, carne şi făină.

Ca o bună gospodină,
sper să nu uitaţi nimic,
de aceea eu vă zic:
să fiţi mai organizaţi
şi un pic mai inspiraţi!

Greta şi reţetele ei / Simona Epure – Bucureşti, Galaxia copiilor, 2015

​de Simona Epure

Un grozav fel de mâncare
e ciorba de perişoare:
în oala (cu apă fiartă),
nici prea lată, nici prea-naltă,
vom pune un praf de sare,
nici prea mic, dar nici prea mare.

De nu ştiţi, veţi învăţa
exact cum vom proceda:
cam un pumn carne tocată,
cu ceva ceapă tăiată,
orez – cam o lingură,
şi-o ţelină singură,
şi un morcov gata ras,
putem pune, după caz.

Toate le amestecăm
şi frumos le modelăm,
formă mică, rotunjoară,
gata de-aruncat în oală.
Vom toca şi pătrunjel,
chiar şi leuştean niţel,
cu smântână o vom drege
şi c-un ou bătut, s-o lege,
cu borş o putem acri,
ca s-avem ce povesti.

Ciorba mea de perişoare
are mare căutare!

Greta şi reţetele ei / Simona Epure – Bucureşti, Galaxia copiilor, 2015

​de Ioana Nicolaie

Arik e mic şi cu botic
Şi are ţepi, şi-n ochi, mărgele.
Sub tălpi el ţine borangic
Şi un trifoi cât patru stele.

În casa lui de lângă nuc
Cu o prinţesă locuieşte,
Din boabe verzi îi face suc
Şi cântă des…, pe ariceşte.

La prânz nu-i singur niciodată,
Vin fraţii sau bondarul Zum,
Şi-n timp ce mestecă salată,
Vorbesc de Viespile de Fum:

- Ce rău a fost! Greu am scăpat!
- În tot ţinutul e-acum pace…
- Să nu uitaţi că-s decorat:
Arik Voinic, stăpân pe… ace.

- Ha, ha! Păi de-aia te-am ales
Să pregăteşti marea serbare.

- Vor fi siropuri şi mâncare,
Dar şi parada de mascaţi.
(Prinţesa Florii de Cireş
O vrea cu fluturi şi soldaţi.)
Şi-i sigur că nu am da greş
Cu o întrecere de soi,
Concurs de ţepi, fără-nţepaţi,
Cu ghicitori şi tărăboi…

Arik şi mercenarii /Ioana Nicolae - Bucureşti, Editura Arthur, 2013

​de Dimitrie Bolintineanu

Pe o stîncă neagră, într-un vechi castel,
Unde cură-n poale un rîu mititel,
Plînge şi suspină tînăra domniţă,
Dulce şi suavă ca o garofiţă;
Căci în bătălie soţul ei dorit 
A plecat cu oastea şi n-a mai venit.
Ochii săi albaştri ard în lacrimele
Cum lucesc în rouă două viorele;
Buclele-i de aur cad pe albu-i sîn,
Rozele şi crinii pe faţă-i se-ngîn.
Însă doamna soacră lîngă ea veghează
Şi cu dulci cuvinte o îmbărbătează.

Un orlogiu sună noaptea jumătate,
În castel în poartă oare cine bate?
- “Eu sînt, bună maică, fiul tău dorit;
Eu, şi de la oaste mă întorc rănit.
Soarta noastră fuse crudă astă dată:
Mica mea oştire fuge sfărîmată.
Dar deschideţi poarta… Turcii mă-ncongior…
Vîntul suflă rece… ranele mă dor!”
Tînăra domniţă la fereastră sare.
- “Ce faci tu, copilă?” zice doamna mare.
Apoi ea la poartă atunci a ieşit
Şi-n tăcerea nopţii astfel a vorbit:
- “Ce spui tu, streine? Ştefan e departe,
Braţul său prin taberi mii de morţi împarte,
Eu sînt a sa mumă; el e fiul meu;
De eşti tu acela, nu-ţi sunt mumă eu!
Însă dacă cerul, vrînd să-ngreuieze
Anii vieţei mele şi să mă-ntristeze,
Nobilul său suflet astfel l-a schimbat,
Dacă tu eşti Ştefan cu adevărat,
Apoi tu aice fără biruinţă
Nu poţi ca să intri cu a mea voinţă.
Du-te la oştire! pentru ţară mori!
Şi-ţi va fi mormîntul coronat cu flori!”

Ştefan se întoarce şi din cornu-i sună,
Oastea lui zdrobită de prin văi adună.
Lupta iar începe… duşmanii zdrobiţi
Cad ca nişte spice de securi loviţi.

O mie şi una de poezii româneşti vol. II, antologie de Laurenţiu Ulici – Bucureşti, Editura DU Style, 1997