de Mircea Micu

Când te privesc, aud peste Carpaţi
cum cade roua ochilor curaţi.

Toţi fiii tăi care au fost şi sînt
au lăcrimat de dorul de pământ.

Din vremea vremii care se trecu
ai fost deasupra noastră, pururi, Tu.

Cad în genunchi şi mă gândesc la tine,
ţară de dor, să fii fără suspine.

Să ne înveţi puterea de-a lupta
pentru întreaga strălucire-a ta.

Tu aripă şi mamă, aspră grijă
înfiptă-n trupul nostru ca o schijă,

nedureroasă schijă şi uşoară,
rana sublimă-a dragostei de ţară.

Stea a nădejdii veşnic luminând
învaţă-ne să-ncărunţim iubind !

de George Coşbuc

Patria ne-a fost pământul
Unde ne-au trăit  strămoşii,
Cei ce te-au bătut pe tine,
Baiazide, la Rovine,
Şi la Neajlov te făcură
Fără dinţi, Sinane,-n gură,
Şi punând duşmanii-n juguri
Ei au sfărâmat sub pluguri
Sângele Dumbravei Roşii,
Asta-i patria română
Unde-au vitejit strămoşii!

Patria ne e pământul
Celor ce suntem în viaţă
Cei ce ne iubim frăţeşte,
Ne dăm mâna româneşte;

Numai noi cu-acelaşi nume,
Toţi cu-aceeaşi soartă dată,
Suspinând cu toţi-odată!
Şi-având toţi o bucurie;
Asta-i patria română
Şi ea sfântă să ne fie.

Patria ne-o fi pământul
Unde ne-or trăi nepoţii
Şi-ntr-o mândră Românie
De-o vrea Cerul, în vecie.
S-or lupta să ne păzească
Limba, legea românească,
Şi vor face tot mai mare
Tot ce românismul are.
Asta-i patria cea dragă
Să-i dăm patriei române
Inima şi viaţa-ntreagă.

de Lucica Buzenchi
 
Pe o frunză, lângă lac,
Adormit stă, un brotac.
Are ochelari de soare
Şi umbrelă dintr-o floare.
 
Grijulie, o broscuţă
Ieşind din a sa căsuţă
L-a văzut pe brotăcel
Şi-a dat fuga pân' la el.
 
Cum ajunse lângă lac
Îl strigă pe nume: Oac!
Însă domnul brotăcel
Nu s-ar fi trezit defel
 
Dacă n-ar fi fost chemat
De broscuţă şi salvat.
Căci, pe dată dintr-un zbor
L-ar fi prins un mic cocor.

de Mihai Eminescu

Ce-ţi doresc eu ţie , dulce Românie,
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?
Braţele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ţi mare, mare viitor!
Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,
Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc;
Căci rămâne stânca, deşi moare valul,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Vis de răzbunare negru ca mormântul
Spada ta de sânge duşman fumegând,
Şi deasupra idrei fluture cu vântul
Visul tău de glorii falnic triumfând,
Spună lumii large steaguri tricoloare,
Spună ce-i poporul mare, românesc,
Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.
Îngerul iubirii, îngerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surâzând,
Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face,
Când cu lampa-i zboară lumea luminând,
El pe sânu-ţi vergin să coboare,
Guste fericirea raiului ceresc,
Tu îl strânge-n braţe, tu îi fă altare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Tânără mireasă, mamă cu amor!
Fiii tăi trăiască numai în frăţie
Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,
Viaţa în vecie, fală şi mândrie,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc!