|
de George Coşbuc
Un copil, când jocu-i place, Toată lumea joc o face; Iar el toate le pricepe Şi cu ele-un joc începe. Zice tufa de zambile: - Bună ziua, drag copile! Floarea zice: - Opreşte-ţi paşii! -Prinde-ne! zic fluturaşii. - Eu sunt netedă şi mică, Ia-mă! zice-o pietricică. Cântă rândunica iară: - Eu de mult te chem pe-afară! Căţeluşul şi el vine: - Hai şi joacă-te cu mine! Vrăbii zboară pe tot locul; Vezi, aşa e vesel jocul! Patru roţi de la trăsură Strigă:- Iute alergătură! Vântul zice: - Mi-este placul, Să-ndoiesc de vârf copacul! Mărul zice: - Mă voi coace, Vin atunci pe fugă-ncoace! Toate aşa cu drag îl cheamă Şi el vesel ia în seamă. Numai cel ursuz nu ştie Cum să-şi facă o jucărie. Şi numai posomorâtul Nu-şi ştie-alunga urâtul. Versuri cu soare pentru Doamna Învăţătoare Antologie de versuri alcătuită de George Zarafu şi Mariana Cristea Editura Ametist 92, Bucureşti, 2008
0 Comments
de George Coşbuc
Prin pomi e ciripit şi cânt, Văzduhu-i plin de-un roşu soare, Şi sălciile-n albă floare - E pace-n cer şi pe pământ. Răsuflul cald al primăverii Adus-a zilele-nvierii. Şi cât e de frumos în sat! Creştinii vin tăcuţi din vale Şi doi de se-ntâlnesc în cale Îşi zic: Hristos a înviat! Şi râde-atâta sărbătoare Din chipul lor cel ars de soare. Şi-un vânt de-abia clătinător Şopteşte din văzduh cuvinte: E glasul celor din morminte, E zgomotul zburării lor! Şi pomii frunţile-şi scoboară, Că Duhul Sfânt prin aer zboară. E linişte! Şi din altar Cântarea-n stihuri repetate Departe până-n văi străbate - Şi clopotele cântă rar: Ah, Doamne! Să le-auzi din vale Cum râd a drag şi plâng a jale! Biserica, pe deal mai sus, E plină astăzi de lumină, Că-ntreaga lume este plină De-acelaşi gând, din cer adus: În fapta noastră ne e soartea Şi viaţa este tot, nu moartea. Pe deal se suie-ncetişor Neveste tinere şi fete, Bătrâni cu iarna vieţii-n plete; Şi-ncet, în urma tuturor, Vezi şovăind câte-o bătrână Cu micul ei nepot de mână. Ah, iar în minte mi-ai venit Tu, mama micilor copile! Eu ştiu că şi-n aceste zile Tu plângi pe-al tău copil dorit! La zâmbet cerul azi ne cheamă - Sunt Paştile! Nu plânge, mamă! de George Coşbuc
Picurii cu strop de strop Fac al mărilor potop – Zilnic câte-un spic adună Şi-n curând tu ai un snop. Mergi încet şi las’ s-alerge Alţii cât or vrea-n galop. Fii stejar, să creşti în laturi, Nu înalt şi slab, un plop. Nu uita, trăind, de corbul Şi de vulpea lui Esop. Dacă eşti cinstit, n-ai teamă De duşman, de-ar fi ciclop. Fă cât poţi, şi las’ să râdă Cei ce sar viaţa-n hop. Iar, de n-are scop viaţa, Fă să aibă clipa scop. de George Coşbuc „Va veni să vă cuprindă Un flăcău cu negre plete Şi frumos cum nimeni nu-i: Voi fugiţi să nu vă prindă! Uşa s-o-ncuiaţi la tindă, Că, de vă sărută, fete, Veţi muri de dragul lui!” Şi-a venit flăcăul, cică, Un voinic cum altul nu e! Şi trei fete de-mpărat Grabnic s-au ascuns de frică, Numai fata cea mai mică N-a putut grăbit să-ncuie, Şi-a rămas la sărutat. De-a murit, eu nu ţiu minte. Acest basm mi-l spuse mama Adormindu-mă, demult! Şi-i mult basm de-aci-nainte, Şi-am uitat a lui cuvinte! Ah, de-aţi şti să-mi daţi voi seama, Cum aş vrea să-l mai ascult! Vreau să ştiu, să ştiu sfârşitul! A murit copila? Vine Iar flăcăul de-a plecat? Ah, eu nu-nţeleg iubitul!- Spuneţi cum e isprăvitul? Că s-a repetat cu mine Basmul fetei de-mpărat! |
Arhiva
August 2023
Autori
All
|
RSS Feed
