Poezii pentru copii

Bibliotecarul

5/1/2017

de Ion Petrache
El a-nceput ca tine – întrebînd:
-Ce să citesc? Cu ce-aş începe, oare?
Şi a trecut pe punţile de gând,
Ca să-ţi răspundă ţie la întrebare.

El e portar la fiece volum,
Cel ce-i cunoaşte tainele şi rostul.
În bătălia ce-o porneşti acum
Nu-şi părăseşte niciodată postul.

El stă de veghe lîngă mintea ta,
Şi setea i-o adapă cu lumină.
Iar cînd îţi pare-o pagină prea grea,
Te-ndrumă spre-nţelegerea-i deplină.

În fişa ta, cu scrisul lui citeţ,
Itinerariul atent ţi-l trece.
În marşul tău prin artă, îndrăzneţ,
Ca pe un oaspe drag el te petrece.

Din rafturi cheamă nume de-nţelepţi,
Să-şi dăruiască minţii tale harul.
Cînd nu vei şti spre care să te-ndrepţi
Va şti prietenul – bibliotecarul.

0 Comments

Jocul fulgilor de nea

7/12/2016

0 Comments

de Ion Petrache
Jocul cu fulgi, jocul căderilor line,
Ochii ni-i aduc în depărtări cristaline...
Parcă se văd albe păduri peste zare,
Crengile lor parcă stau toate să zboare
Şi, în tăcerile cernerii moi de zăpadă,
Parcă se-aud – tril – clopoţeii pe stradă!
Nu ştiu, or fi glasuri ce cheamă la joacă,
Sau poate sînt clipele gata să treacă...
Pasul lor mic nu-l luăm adesea în seamă,
E ca un fulg, o jucărie de scamă.
Totuşi din el timpul se-ncheagă în zile...
Clipele cad mai cu folos între file!
Cînd le lăsăm în balta lenii să cadă,
Noroi se fac, ca fulgii albi de zăpadă,
Şi-atîrnă greu – pe-aripa minţii povară –
Jocul cu fulgi, jocul cu clipa fugară.

Totuşi visăm albe păduri peste zare.
Crengile lor parcă stau gata să zboare...

0 Comments

Toamna

19/10/2016

0 Comments

de Ion Petrache

Cerul cade peste case
De nor negri-mpovărat.
Doar a fum şi-a lut miroase,
Aerul înlăcrămat.

Nici o minge nu mai saltă,
Nici un zmeu pe bolta-naltă
Numai ploaia, în băltoacă,
Joacă sîrba şi se-neacă.

Au pălit grădinile,
Au orbit luminile,
Soarele pe la apus
Plapoma în cap şi-a pus...

Cerne ploaia, las-să cearnă!
Nu-i nici vară, nu-i nici iarnă,
E ceva pe la mijloc...
Nimeni n-are chef de joc!

Stai, că nu-i adevărat...
După gard s-au arătat
-`Nalte, mari ca nişte steme-
Curajoase crizanteme.
Poartă pălării de nea
Şi au chip frumos, de stea,
Iar noroiul păcătos
Le priveşte trist de jos:
Cum sînt ele mîndre-acum,
Să le-atingă n-are cum.
Dau din plin flori după flori,
Nu se tem de frig şi nori.
Dacă le aduci în casă,
Zile-ntregi domnesc pe masă,
Şi-n mirosul lor se-mbină
Toamna, ploaia din grădină,
Iarna care o să vină
Şi-o frîntură de lumină...

0 Comments

Bibliotecarul

Jocul fulgilor de nea

Toamna

Arhiva

Autori