|
de Ion Petrache
El a-nceput ca tine – întrebînd: -Ce să citesc? Cu ce-aş începe, oare? Şi a trecut pe punţile de gând, Ca să-ţi răspundă ţie la întrebare. El e portar la fiece volum, Cel ce-i cunoaşte tainele şi rostul. În bătălia ce-o porneşti acum Nu-şi părăseşte niciodată postul. El stă de veghe lîngă mintea ta, Şi setea i-o adapă cu lumină. Iar cînd îţi pare-o pagină prea grea, Te-ndrumă spre-nţelegerea-i deplină. În fişa ta, cu scrisul lui citeţ, Itinerariul atent ţi-l trece. În marşul tău prin artă, îndrăzneţ, Ca pe un oaspe drag el te petrece. Din rafturi cheamă nume de-nţelepţi, Să-şi dăruiască minţii tale harul. Cînd nu vei şti spre care să te-ndrepţi Va şti prietenul – bibliotecarul.
0 Comments
de Ion Petrache
Jocul cu fulgi, jocul căderilor line, Ochii ni-i aduc în depărtări cristaline... Parcă se văd albe păduri peste zare, Crengile lor parcă stau toate să zboare Şi, în tăcerile cernerii moi de zăpadă, Parcă se-aud – tril – clopoţeii pe stradă! Nu ştiu, or fi glasuri ce cheamă la joacă, Sau poate sînt clipele gata să treacă... Pasul lor mic nu-l luăm adesea în seamă, E ca un fulg, o jucărie de scamă. Totuşi din el timpul se-ncheagă în zile... Clipele cad mai cu folos între file! Cînd le lăsăm în balta lenii să cadă, Noroi se fac, ca fulgii albi de zăpadă, Şi-atîrnă greu – pe-aripa minţii povară – Jocul cu fulgi, jocul cu clipa fugară. Totuşi visăm albe păduri peste zare. Crengile lor parcă stau gata să zboare... de Ion Petrache
Cerul cade peste case De nor negri-mpovărat. Doar a fum şi-a lut miroase, Aerul înlăcrămat. Nici o minge nu mai saltă, Nici un zmeu pe bolta-naltă Numai ploaia, în băltoacă, Joacă sîrba şi se-neacă. Au pălit grădinile, Au orbit luminile, Soarele pe la apus Plapoma în cap şi-a pus... Cerne ploaia, las-să cearnă! Nu-i nici vară, nu-i nici iarnă, E ceva pe la mijloc... Nimeni n-are chef de joc! Stai, că nu-i adevărat... După gard s-au arătat -`Nalte, mari ca nişte steme- Curajoase crizanteme. Poartă pălării de nea Şi au chip frumos, de stea, Iar noroiul păcătos Le priveşte trist de jos: Cum sînt ele mîndre-acum, Să le-atingă n-are cum. Dau din plin flori după flori, Nu se tem de frig şi nori. Dacă le aduci în casă, Zile-ntregi domnesc pe masă, Şi-n mirosul lor se-mbină Toamna, ploaia din grădină, Iarna care o să vină Şi-o frîntură de lumină... |
Arhiva
March 2023
Autori
All
|
RSS Feed
