Poezii pentru copii

Bunica

22/6/2016

de Otilia Cazimir

Când vântul copacii îndoaie,
Şi plouă, şi-i frig, şi ni-i frică,
Fugim la bunica-n odaie,
Noi: două surori şi-o pisică.

Acolo-i călduţ şi tăcere.
Divanul bătrân dintre uşi,
Cu vechile lui lăicere,
Ne-aşteaptă cu cărţi şi păpuşi.

Bunica ne iese –nainte
Cu zâmbetu-i bland de bunică:
-Ei, care mi-a fost mai cuminte,
-Fetiţele, ori tu, pisică?...”

0 Comments

Popasul

16/6/2016

0 Comments

de Otilia Cazimir
Cele două ciobăniţe
Se aşază la taifas.
Câini fac şi ei popas,
Stând alături, pe codiţe.

Scotocind prin desăguţe,
Fetele s-au ospătat
Cu merinde sărăcuţe,
Cu colaci de grâu curat.

0 Comments

Muţu Cotoşmanu

8/6/2016

0 Comments

Poveste de Radu Gyr
(Fetiţei mele Monica)

PREZENTARE

Vă prezint pe domnul Muţu,
Cotoşman de viţă veche,
cu o pată neagră-n frunte,
cu tichia pe ureche,

cu mustaţa-n furculiţă,
piptănat şi îngâmfat,
şi cu cizme, ca`n povestea
cu motanul încălţat.

Cizmuliţele acestea
le-a lucrat, cu grije mare,
mica lui stăpână, Mona,
şcolăriţa silitoare.

Şi, cu mâna ei, fetiţa
i-a făcut şi o tichie,
ca s-o aibă cotoşmanul
când se plimbă cu trufie...

Ia priveste lung la dânsul,
şi-apoi, dragule, să-mi spui
dacă-ai mai văzut pe lume
cotoşman ca dumnealui!...

Înainte de-a începe
Să vă-nşir verzi şi uscate
Despre poznele lui Muţu
şi isprăvile-i ciudate,-

Cititorii să-mi dea voie
Să le mai prezint aici
Pe căţelul vesel Puffi
şi pe-amicu-i Ciufulici.

Asta-i domnişoara Kiki,
pisicuţa noastră brună,
dar cu care domnul Muţu
nu prea duce casă bună.

Ăsta e Hui-Hup cocoşul.
pintenog şi năzdrăvan,
care-ades` îi sare-n spate
îngâmfatului motan...

Ăsta-i Bratu, om al casei,
Cu o gură cât o şură,
cu urechile pleoştite,
nasul ca o murătură...)

În sfârşit, această fată
cu un zâmbet larg pe faţă
e bucătăreasa Lina,
bâlbâită şi...isteaţă!

Şi-amândoi, Bratu şi Lina,
înarmaţi cu-n măturoi,
zi şi noapte duc cu Muţu
un amar şi crunt război!

0 Comments

Aş vrea un basm

1/6/2016

0 Comments

de Magda Isanos

Aş vrea un basm, dar cine să mi-l spună
cînd a tăcut de-o vreme chiar şi vîntul ?
E focul stins şi noaptea-l fără lună,
şi muzei mele i-a-ngheţat cuvîntul.

Era o fată şi-un bunic bătrîn;
erau poveşti şi maci aprinşi în lunci;
parfum şi greieri ce cîntau în fîn -
şi-i mult de tot de-atunci.

Bătrînu-i mort acum, şi buzele-i sunt mute.
El doarme-n sînul bunului pămînt,
şi de-ar trăi, azi, cine să-i asculte
povaţa înţeleptului cuvînt ?

A scîrţîit o mobilă prelung,
şi vîntul parcă plînge la fereşti -
neostenite clipele se scurg.
.......................................................................
Nu-i nimeni să m-adoarmă cu poveşti.

0 Comments

Bunica

Popasul

Muţu Cotoşmanu

Aş vrea un basm

Arhiva

Autori