|
de Elena Farago
Eu lucesc şi sar: „plici-plici” Seara-n iarba din grădină, Eu lucesc ca o lumină, Şi mă cheamă Licurici. Vin şi prinde-mă pe loc, Să te joci cu mine, Că sunt vesel ca şi tine, Şi îmi place să mă joc. Uite şi pe fraţii mei, Să-i chemăm pe toţi să vie, Să ne pui pe pălărie, Ca pe nişte mici scântei. Şi s-o chemi să vie-apoi Şi pe sora ta cea mică, Să vedem ce-are să zică Când te va vedea cu noi. Şi să ne agăţi, de vrei Şi în părul , să pară C-are o podoabă rară De diamante-n păru l ei. Vi să ne jucăm frumos Toată seara prin grădină, Că ne-a spus ieri o albină Că eşti bun şi eşti milos, Şi ai scos-o frumuşel, Pe un fir de fân, din apă, Când credea că nu mai scapă Sărăcuţa, nici defel!... Vino ori-de-câte-ori Şi ne prinde, - că de tine Nu ni-i frică şi ştiu bine Că nu vrei să ne omori.
0 Comments
de Elena Farago
_ „Cercul meu aleargă iute De-abia mă ţin de el, - Cercul meu aleargă iute, Şi de nu mă crezi, tu, du-te Să te-ntreci cu el. Dar să bagi de seamă, frate, Nu cumva să cazi, Dar să bagi de seamă, frate, Că de nu, păţi-vei, poate, Ce-am păţit eu, azi. C-am căzut din fuga mare Pe un ciob de geam Am căzut din fuga mare, Şi nu ştii ce rău mă doare Rana ce o am. Uite cum îmi curge sânge Din genunchiul stâng, Uite cum îmi curge sânge Şi mă ustură de-aş plânge – Dar nu pot să plâng. Căci nu vreau să ştie mama Că sunt prost mereu, Căci nu vreau să ştie mama Că sunt prost şi nu bag seama Ce-i în drumul meu”. _ „Ba eu spun orice greşeală Mamei, pe de-a rost, Eu îi spun orice greşeală Căci copilul care-nşală E urât şi prost. Şi de-ar fi chiar să mă bată Pentru vina mea, Şi de-ar fi chiar să mă bată, N-aş minţi-o niciodată Pe mămica mea”… de Elena Farago
Trece-un pui pe la fereastră, Are moţ pe cap şi creastă, Dar e chior de-un ochi, şi n-are Aripioare pe spinare, Şi codiţa-i smulsă toată, Şi nu cântă niciodată. - Cum te cheamă, puişor? - Cocoşelul berc şi chior! - Şi de ce n-ai aripioare? - Mi le-au smuls să nu mai zboare… - Şi de ce n-ai ochişor? - Că prea mult am vrut să zbor! Şi-am sărit şi-n sus şi-n jos Pân-ce ochiul mi l-am scos,- Şi-acum plâng, şi mi-i ruşine, C-am ajuns ca vai de mine!... Cocoşelule, sărace, Geaba plângi, că n-ai ce face; De-ai fi fost ascultător N-ajungeai nici berc şi nici chior. Vezi acum de te păzeşte, C-aripioarele ţi-or creşte; Iar de ochişorul tău Nu-ţi mai pară aşa de rău; Nu-i ruşine să fii chior, Şi de-i fi ascultător Şi cuminte, fiecine Va avea milă de tine. de Elena Farago
Eu am o puşculiţă Făcută din pământ, Şi azi, privind la dânsa, Aşa de vesel sunt! Căci astăzi puşculiţa A împlinit un an, Şi e aşa de plină Că nu-i încape-un ban. Şi am să-mi iau comoara Pe care-o strâng de-un an Şi am s-o duc pe toată Unui copil sărman. Şi-mi pare-aşa de bine, Că pot şi eu să fac O mică bucurie, Unui copil sărac. |
Arhiva
December 2024
Autori
All
|
RSS Feed
