|
de Magda Isanos
Din lada mirosind a molii şi-a parfum a scos o rochie din tinereţea ei bunica. Subţire-i şi uşoară ca un fum, de parcă-ar fi ţesută din nimica. Ce trist foşneşte crinolina de mătase, Volanele i se distramă şi se taie, şi-n joc de raze, siluete graţioase, din alte vremi, danseză prin odaie. Revede balul cel dintîi bătrîna, îşi recunoaşte rochia de fată şi-i tremură pe-atlasu rece mîna, de-nduioşare multă-nfiorată. Şi cum îşi pleacă fruntea tot mai tare, i-aşa de gîrbovă bunica-n vechiul şal… Ce s-a făcut frumoasa dansatoare Care-a plutit în rochia de bal ?
0 Comments
de Magda Isanos
Mă scald în zi ca un copil în rîu. N-am ieri, nici mîne, și voiasă-n uliți privesc cum trece soarele cu suliți, și mă gîndesc la vară și la grîu. Voi scrie despre-acea necruțătoare Bucurie de-a fi tînăr sub soare; cu fruntea lîngă cer voi scrie despre viață. Tu sărută-mi cartea, dimineață... Fereastra se umple de-amurg și-ngîndurată se uită la mine cum mă bucur și cred – ca și cînd eu am scornit grădina-ntomnată, și stelele nalte, și coarnele scunde de ied... de Magda Isanos
Azi-dimineață m-am trezit, Căci mi-a bătut nerăbdător în geam, Cu degetele sale fragede de ram, Caisul, care peste noapte-a înflorit. Şi nu-l recunoscui de la-nceput... Atîta alb şi roz îţi răsfăţa risipa, Că m-am gândit un înger c-a trecut Şi-n ramurile lui şi-a frînt aripa. Dar poate nu-i caisul, m-am gîndit, Şi-atuncea, supărat că tac astfel, Obrazul mi-a lovit cu ramul înflorit Şi-ndată l-am recunoscut că este el, Prietenul copilăriei, mult iubit. de Magda Isanos
Aş vrea un basm, dar cine să mi-l spună cînd a tăcut de-o vreme chiar şi vîntul ? E focul stins şi noaptea-l fără lună, şi muzei mele i-a-ngheţat cuvîntul. Era o fată şi-un bunic bătrîn; erau poveşti şi maci aprinşi în lunci; parfum şi greieri ce cîntau în fîn - şi-i mult de tot de-atunci. Bătrînu-i mort acum, şi buzele-i sunt mute. El doarme-n sînul bunului pămînt, şi de-ar trăi, azi, cine să-i asculte povaţa înţeleptului cuvînt ? A scîrţîit o mobilă prelung, şi vîntul parcă plînge la fereşti - neostenite clipele se scurg. ....................................................................... Nu-i nimeni să m-adoarmă cu poveşti. |
Arhiva
September 2020
Autori
All
|
RSS Feed
