de Magda Isanos

Din lada mirosind a molii şi-a parfum
a scos o rochie din tinereţea ei bunica.
Subţire-i şi uşoară ca un fum,
de parcă-ar fi ţesută din nimica.

Ce trist foşneşte crinolina de mătase,
Volanele i se distramă şi se taie,
şi-n joc de raze, siluete graţioase,
din alte vremi, danseză prin odaie.

Revede balul cel dintîi bătrîna,
îşi recunoaşte rochia de fată
şi-i tremură pe-atlasu rece mîna,
de-nduioşare multă-nfiorată.

Şi cum îşi pleacă fruntea tot mai tare,
i-aşa de gîrbovă bunica-n vechiul şal…
Ce s-a făcut frumoasa dansatoare
Care-a plutit în rochia de bal ?

de Magda Isanos

Mă scald în zi ca un copil în rîu.
N-am ieri, nici mîne, și voiasă-n uliți
privesc cum trece soarele cu suliți,
și mă gîndesc la vară și la grîu.

Voi scrie despre-acea necruțătoare
Bucurie de-a fi tînăr sub soare;
cu fruntea lîngă cer voi scrie despre viață.
Tu sărută-mi cartea, dimineață...

Fereastra se umple de-amurg și-ngîndurată
se uită la mine cum mă bucur și cred –
ca și cînd eu am scornit grădina-ntomnată,
și stelele nalte, și coarnele scunde de ied...

de Magda Isanos

Azi-dimineață m-am trezit,
Căci mi-a bătut nerăbdător în geam,
Cu degetele sale fragede de ram,
Caisul, care peste noapte-a înflorit.

Şi nu-l recunoscui de la-nceput...
Atîta alb şi roz îţi răsfăţa risipa,
Că m-am gândit un înger c-a trecut
Şi-n ramurile lui şi-a frînt aripa.

Dar poate nu-i caisul, m-am gîndit,
Şi-atuncea, supărat că tac astfel,
Obrazul mi-a lovit cu ramul înflorit
Şi-ndată  l-am recunoscut că este el,

Prietenul copilăriei, mult iubit.

de Magda Isanos

Aş vrea un basm, dar cine să mi-l spună
cînd a tăcut de-o vreme chiar şi vîntul ?
E focul stins şi noaptea-l fără lună,
şi muzei mele i-a-ngheţat cuvîntul.

Era o fată şi-un bunic bătrîn;
erau poveşti şi maci aprinşi în lunci;
parfum şi greieri ce cîntau în fîn -
şi-i mult de tot de-atunci.

Bătrînu-i mort acum, şi buzele-i sunt mute.
El doarme-n sînul bunului pămînt,
şi de-ar trăi, azi, cine să-i asculte
povaţa înţeleptului cuvînt ?

A scîrţîit o mobilă prelung,
şi vîntul parcă plînge la fereşti -
neostenite clipele se scurg.
.......................................................................
Nu-i nimeni să m-adoarmă cu poveşti.