|
de Vasile Alecsandri
În păduri trăsnesc stejarii! E un ger amar, cumplit! Stelele par îngheţate, cerul pare oţelit, Iar zăpada cristalină pe câmpii strălucitoare Pare-un lan de diamanturi ce scârţâie sub picioare. Fumuri albe se ridică în văzduhul scânteios Ca înaltele coloane unui templu maiestos, Şi pe ele se aşează bolta cerului senină, Unde luna îşi aprinde farul tainic de lumină. O! tablou măreţ, fantastic!… Mii de stele argintii În nemărginitul templu ard ca vecinice făclii. Munţii sunt a lui altare, codrii – organe sonoare Unde crivătul pătrunde, scotând note-ngrozitoare. Totul e în neclintire, fără viaţă, fără glas; Nici un zbor în atmosferă, pe zăpadă – nici un pas; Dar ce văd?… în raza lunii o fantasmă se arată… E un lup ce se alungă după prada-i spăimântată!
0 Comments
de Nicolae Labiș
Totu-i alb în jur cât vezi; Noi podoabe pomii-ncarcă Și vibrează sub zăpezi Satele-adormite parcă. Doamna Iarna-n goană trece În calești de vijelii- Se turtesc de geamul rece Nasuri cârne și hazlii. Prin odăi miroase-a pâine, A fum cald și amărui, Zgreapțănă la ușă-un câine Să-și primească partea lui... Tata iese să mai pună Apă și nutreț la vacă; Vine nins c-un fel de brumă Și-n mustăți cu promoroacă. Iar bunicul desfășoară Basme pline de urgie, Basme care te-nfioară Despre vremi de-odinioară, Vremi ce-n veci n-au să mai fie. de Florentina Chifu
Hadeți să vă spun acum povestea! Nu știu când și cum a venit vestea Că omul de zăpadă construit, Peste noapte, sigur a răcit. I-o fi fost prea frig sau, cine știe? Poate-o fi acum epidemie! Sau, mai știi? Poate că noaptea toată A mâncat prea lacom înghețată. Știu atât: acum de zor tușește, Nasu-i curge, nu se mai oprește, Și cum dă pe cer rază de soare Se trezește leoarcă de sudoare. Iarna-i doctor pentru cei ca el Și-a trimis un ger mai mititel, Soarele acoperit cu nori Și-a-nceput să ningă cu-albe flori. Râde de pățania trecută Omul de zăpadă și strănută. Să-ai noroc și mult timp în grădină Să stai fără ceai și aspirină. de Ursula Șchiopu
Dacă aș fi voit să fiu Altceva decât sunt Mi-ar fi plăcut Să fiu pasăre Și să am mai multe rânduri De aripi. În zile de arșiță Să pot zbura la umbra lor, În zile de furtună Să pot zbura sus, foarte sus, Deasupra, Fără să mă doară Plecarea, Să mă înalț în cerul pur Până mă voi izbi Cu inima de soare. |
Arhiva
March 2023
Autori
All
|
RSS Feed
