|
de Otilia Cazimir
Peste ochii de mărgică, Fată mică. Genele subţiri se ţes, Tot mai leneş, tot mai des. Nu întoarce înspre uşă Urechiuşă Cu cercel: Somnul vine uşurel, Nimeni paşii nu-i aude! Doar când ninge ca acum, Lasă după el, pe drum, Un tighel de urme ude…
0 Comments
de Otilia Cazimir
Încărcat c-un sac de caş, Un măgar urca pe coastă Să se ducă la oraş – Când, gonit de vreo năpastă, Coborând haihui urcuşul, Sare-n drum un iepuraş! Se opreşte măgăruşul Şi, sfârşit de-atâta cale, Zice, cumpănindu-şi sacul: - Greu la deal! -Ba-i greu la vale, Că mă duc de-a berbeleacul! de Otilia Cazimir
Tu nu ştii… A fost odată O căsuţă fermecată Şi-n căsuţă-o fată mică, Un pisoi şi o bunică. Şi-ntr-o iarnă, într-o seară, Fata s-a uitat afară Şi-a văzut cum prin perdea Stelele râdeau de ea… Dar pe drum cotit şi nins, Umbra sură s-a desprins: Un voinic abia de-o şchioapă Înota-n omăt ca-n apă. Şi proptindu-se-n toiag, Un toiag mai nalt ca el, A-nceput să cânte-n prag, Tremurat şi subţirel… Dormi? Şi nici n-am prins de veste! Uşa s-a închis cu cheia, Focu-şi pâlpâie scânteia, Şi povestea nu-i poveste: Eu eram fetiţa-aceea, Iar bunica – nu mai este… de Otilia Cazimir
Piţigoi, Măi piţigoi Ce tot cauţi pe la noi? Prin salcâmi, prin lilieci, Prin tufişuri reci, Când e iarna grea afară Şi pe casă bruma groasă, Te porneşti, aşa-ntr-o doară: „Simţ a vară, simţ a vară!” De gândeşti că-i vara-n toi, Piţigoi, măi piţigoi! - Oameni buni, Măi oameni buni, Iaca spun şi eu minciuni! Când e iarnă, „simţ a vară”, Să fac iarna de ocară. Vara strig: „Cârpiţi, cârpiţi!” Ca să ştiţi Să pregătiţi Şi hăinuţa ruptă-n coate, Şi cămara cu de toate! |
Arhiva
March 2019
Autori
All
|
RSS Feed
