|
de Otilia Cazimir
Piţigoi, Măi piţigoi Ce tot cauţi pe la noi? Prin salcâmi, prin lilieci, Prin tufişuri reci, Când e iarna grea afară Şi pe casă bruma groasă, Te porneşti, aşa-ntr-o doară: „Simţ a vară, simţ a vară!” De gândeşti că-i vara-n toi, Piţigoi, măi piţigoi! - Oameni buni, Măi oameni buni, Iaca spun şi eu minciuni! Când e iarnă, „simţ a vară”, Să fac iarna de ocară. Vara strig: „Cârpiţi, cârpiţi!” Ca să ştiţi Să pregătiţi Şi hăinuţa ruptă-n coate, Şi cămara cu de toate!
0 Comments
de Otilia Cazimir
O furnică duce-n spate Un grăunte jumătate. - Încotro fugi, surioară? - Ia, mă duc şi eu la moară! Şi-s grăbită, şi-s grăbită, Că mi-i casa neîngrijită, Şi mi-s rufele la soare, Şi copiii cer mâncare… Că la noi în muşuroi Nu e timp pentru zăbavă, Că de n-am fi de ispravă, Ar fi vai ş-amar de noi! de Otilia Cazimir
A ieşit răchita în drum. Ce-o mai fi şi asta, oare, Că-i din cap până-n picioare Numai motocei de scrum?... Cu mlădiţele plecate, Stă pe loc şi se socoate: S-ar întoarce – nu mai poate, S-ar ascunde – N-are unde! I-e ruşine de copii, Că din mugurii-aurii I-au ieşit, în loc de flori… Mâţişori! de Otilia Cazimir
Când vântul copacii îndoaie, Şi plouă, şi-i frig, şi-i ni-i frică, Fugim la bunica în odaie, Noi: două surori şi-o pisică. Acolo-i călduţ şi-i tăcere. Divanul bătrân dintre uşi, Cu vechile lui lăicere, Ne-aşteaptă cu cărţi şi păpuşi. Bunica ne iese-nainte Cu zâmbet-i blând de bunică: - „Ei, care mi-a fost mai cuminte, Fetiţele, ori tu, pisică?...” |
Arhiva
October 2018
Autori
All
|
RSS Feed
Powered by
