|
de Otilia Cazimir
Ceartă raţa pe găină: - Nu te supăra, vecină, Ce folos că eşti moţată, Dacă stai tot în poiată? Ce folos că eşti pestriţă, Când nu ieşi nici la portiţă? Iacă, eu, că nu-s frumoasă (Lătăreaţă, scurtă, groasă), Şi tot nu mai stau pe-acasă, De mă ştiu, în lung şi-n lat, Toate bălţile din sat! Cum începe vremea caldă, Îmi iau cârdul de răţuşte Şi pornim pe iaz, la scaldă, Înotăm şi prindem muşte. Ba ne pică uneori Chiar şi doi-trei peştişori… Pe când puii de găină (Nu te supăra, vecină), Nu se scaldă nici în ploaie. Iar dacă-i copaia plină, Se îneacă şi-n copaie!
0 Comments
de Otilia Cazimir
Peste ochii de mărgică, Fată mică. Genele subţiri se ţes, Tot mai leneş, tot mai des. Nu întoarce înspre uşă Urechiuşă Cu cercel: Somnul vine uşurel, Nimeni paşii nu-i aude! Doar când ninge ca acum, Lasă după el, pe drum, Un tighel de urme ude… de Otilia Cazimir
Încărcat c-un sac de caş, Un măgar urca pe coastă Să se ducă la oraş – Când, gonit de vreo năpastă, Coborând haihui urcuşul, Sare-n drum un iepuraş! Se opreşte măgăruşul Şi, sfârşit de-atâta cale, Zice, cumpănindu-şi sacul: - Greu la deal! -Ba-i greu la vale, Că mă duc de-a berbeleacul! de Otilia Cazimir
Tu nu ştii… A fost odată O căsuţă fermecată Şi-n căsuţă-o fată mică, Un pisoi şi o bunică. Şi-ntr-o iarnă, într-o seară, Fata s-a uitat afară Şi-a văzut cum prin perdea Stelele râdeau de ea… Dar pe drum cotit şi nins, Umbra sură s-a desprins: Un voinic abia de-o şchioapă Înota-n omăt ca-n apă. Şi proptindu-se-n toiag, Un toiag mai nalt ca el, A-nceput să cânte-n prag, Tremurat şi subţirel… Dormi? Şi nici n-am prins de veste! Uşa s-a închis cu cheia, Focu-şi pâlpâie scânteia, Şi povestea nu-i poveste: Eu eram fetiţa-aceea, Iar bunica – nu mai este… |
Arhiva
May 2020
Autori
All
|
RSS Feed
