Poezii pentru copii

Un basm

25/3/2020

de George Coşbuc

„Va veni să vă cuprindă
Un flăcău cu negre plete
Şi frumos cum nimeni nu-i:
Voi fugiţi să nu vă prindă!
Uşa s-o-ncuiaţi la tindă,
Că, de vă sărută, fete,
Veţi muri de dragul lui!”

Şi-a venit flăcăul, cică,
Un voinic cum altul nu e!
Şi trei fete de-mpărat
Grabnic s-au ascuns de frică,
Numai fata cea mai mică
N-a putut grăbit să-ncuie,
Şi-a rămas la sărutat.

De-a murit, eu nu ţiu minte.
Acest basm mi-l spuse mama
Adormindu-mă, demult!
Şi-i mult basm de-aci-nainte,
Şi-am uitat a lui cuvinte!
Ah, de-aţi şti să-mi daţi voi seama,
Cum aş vrea să-l mai ascult!

Vreau să ştiu, să ştiu sfârşitul!
A murit copila? Vine
Iar flăcăul de-a plecat?
Ah, eu nu-nţeleg iubitul!-
Spuneţi cum e isprăvitul?
Că s-a repetat cu mine
Basmul fetei de-mpărat!

0 Comments

Cîntec pentru fiul meu

19/3/2020

0 Comments

de George Ţărnea

Cînd foamea n-are margini,
celui sărac nu-i spune
să-şi treacă, peste suflet,
un cer de gînduri bune!

Cînd arde-ntreg pământul,
celui bogat nu-i cere
să verse peste rană
o lacrimă de miere!

Dar, socoteşte-n taină,
după tipicul minţii,
de ce se sparge gheaţa,
de ce ne mor părinţii…

Şi-ai să descoperi singur
la cuvenita vreme,
că poate sta sub săbii
doar cel ce nu se teme.

0 Comments

Primăvara

11/3/2020

0 Comments

de Vasile Voiculescu

Îmboldiţi de sfîntu soare,
Din oborul somnului,
În cirezi şerpuitoare
Ies toţi boii domnului.

El boarul lor se pune,
Dînd în lături porţile,
Şi mi-i scoate la păşune
De prin toate borţile.

Şi cu roşu mi-i boieşte,
Curăţind copitele,
Mi-i înseamnă şi grijeşte,
Să nu-şi piardă vitele.

Şi mi-i poartă prin grădină,
Latură cu latură,
Boii roşii pasc lumină,
Pînă ce se satură.

Apoi, după ce colindă
Curtea şi cărările,
Înşiraţi ursuz pe-o grindă,
Îşi soresc spinările.

Şi mişcînd, pîn’ pe-nserate,
Coarnele-mpungacile
Au uitat că, nemîncate,
Îi aşteaptă vacile.

0 Comments

Sonet

4/3/2020

0 Comments

de Alexandru Vlahuţă

Câţi ochi frumoşi şi visători, poete,
N-or fi plângând pe versurile tale!
A, de-ai putea să le-nsoţeşti în cale,
Te-ai consola văzând cu câtă sete

Le sorb fecioarele sentimentale,
Cum te-ndrăgesc – zeu palid cu lungi plete,
Şi-şi torc iluzii, şi dorinţe secrete,
Şi basme dulci, din cântecu-ţi de jale!

Pe cartea ta se-nvaţă să suspine
Atâtea inimi gingaşe, curate…
Tu nici le ştii. Înstrăinat de tine,

De dor te mistui în singurătate;
Doar filele, de sufletul tău pline,
Strâng amintiri duioase – flori uscate.

0 Comments

Un basm

Cîntec pentru fiul meu

Primăvara

Sonet

Arhiva

Autori