de Nina Cassian
Va fi un timp senin, un timp de imn. Cu gestul meu voi linia văzduhul și voi rosti doar vorbe fără pată. Voi spune „cer, „izvor”, voi spune „soare” şi „lacrimă” și „muzică” și „dor”. Va fi un timp în care amintirea Masacrului nu mă va mai atinge Decât cu adieri de Poezie cum, uneori, și sângele adie. Din tot ce-a fost cândva promiscuu, Doar sacrul va rămâne și-am să cânt Contrastele iertate, iertătoare. Voi spune „cer”, „izvor”, Voi spune „soare”, şi va fi cer, va fi izvor și soare în jurul meu și-al lumii. Voi lăsa vocalele să-și regăsească nimbul. Va fi un timp sonor, un timp de nimb, Un timp solemn şi pur, Un timp de imn. Şi va veni odată timpul. Timpul!
0 Comments
de Ana Blandiana
Ei, pasămite V-am povestit Toate întâmplările mai deosebite Şi mă apropii de sfârşit. Dar nu cred că am dreptul să închei Înainte de a vă povesti despre porumbei. Vreau să spun că orice stradă care se respectă Nutreşte ambiţia secretă De a se putea lăuda pe acoperişuri şi schele, Cu cel puţin o familie de guguştiuci, De a găzdui mărinimoasă pe sub Streşini măcar un hulub; Pentru că o să vă spun fără fasoane: Porumbeii sunt un fel de blazoane, Un fel de decoraţie, Un titlu de nobleţe Acordat în semn de graţie Unor străini şi unor pieţe. Ei bine, strada noastră, pentru meritele ei, A fost decorată cu un stol de porumbei. Toţi suntem mândri din cale afară Ca de o cinste extraordinară (Acordată numai locuitorilor de toată nobleţea, Cum ar fi Piaţa San Marco din Veneţia). De aceea nu există om, sau motan, sau dulău Care să-ndrăznească să le facă vreun rău; Iar când o maidaneză a îndrăznit O dată Să-i smulgă o pană Unuia mai stingher, Nimeni nu i-a mai vorbit Şi a fost alungată Din cartier. Toată lumea le pune fărâmituri pe pervaz Şi îi admiră, în clipele de răgaz, Cum se giugiulesc şi se umflă în pene Gungurind şi rotindu-se alene, Frumoşi şi romantici şi îndrăgostiţi, Destul de mici pentru a fi mulţumiţi. Iar cine îşi face timp îndeajuns Să-i admire Primeşte şi un scurt curs De iubire. Adică- Dar cum să vă spun să înţelegeţi şi voi?- O lecţie practică În care unu cu unu nu fac doi Ca în matematică, Ci, conform Cu o aritmetică mai veche, Rezultatul, enorm, E o pereche; Iar aceasta, subliniez din capul locului, E unitatea de măsură a norocului. Concluzia care se trage de aici Este: dragii mei Copii şi bunici, Învăţaţi de la porumbei! de Ana Blandiana
Cine ştie Răspunde fără preget Să ridice cu dibăcie Un deget. Cine nu, nu. Spune tu - Un maidanez este Un locuitor din Maidania, O ţară de peste Ţări şi mări, lângă Spania. - Nu, nu e bine! Spune tu, Marine! - Un maidanez Este un obez Care atunci când plouă Mai dă orez Şi alte dovezi De mărinimie Şi nouă şi vouă Şi mie şi ţie. - Nu, nu e bine. Spune tu, Sorine. - Dicţionarul ne învaţă Sus şi tare Că maidanul în turceşte Însemnează-o piaţă-n care Maidanezul vinde peşte. - Nu, nu e bine Spune tu, Costine! - Un maidanez E un miez De marţipan Care se mănâncă pe maidan. - Nu, nu e bine. Ascultaţi la mine: Maidanezul e un câine Care nu se gândeşte la ziua de mâine. El se plimbă ziua toată Pe stradă, Aleargă după maşini, Clasifică pomii după tulpini, Se bucură copilăreşte, Latră cu hohote, hoinăreşte Fără nicio adresă, Râde de căţeii din lesă, Îşi bate joc de cei cu zgardă, Nu-i e teamă c-o să se piardă, Nu se gândeşte la mâine, la ieri, Nici că-i pasă de hingheri, Rabdă de căldură şi frig, Nu poartă–n coadă covrig, E liber şi fără stăpân, Se ţine după câte-un bătrân, Se zbenguie cu câte-un copil, E bun, simpatic, agil, E tandru, duios, sufletist, Când prea vesel, când trist, Când şui, când gură-cască, Nu ştie să urască. Uneori e sătul, alteori e flămând, Face tot ce-i trece prin gând, Sperie vrăbiile de pe maidan, Se dă de-a dura, se joacă, e năzdrăvan, Se împrieteneşte cu oricine, Se simte oriunde bine, Ştie să latre în rime, Nu depinde de nime, Nu speră şi nu regretă nimic, Orice-ar face e fericit. Iar distracţia lui din toate amiezele E războiul cu maidanezele. de Magda Isanos
Mă scald în zi ca un copil în rîu. N-am ieri, nici mîne, și voiasă-n uliți privesc cum trece soarele cu suliți, și mă gîndesc la vară și la grîu. Voi scrie despre-acea necruțătoare Bucurie de-a fi tînăr sub soare; cu fruntea lîngă cer voi scrie despre viață. Tu sărută-mi cartea, dimineață... Fereastra se umple de-amurg și-ngîndurată se uită la mine cum mă bucur și cred – ca și cînd eu am scornit grădina-ntomnată, și stelele nalte, și coarnele scunde de ied... |
Arhiva
August 2023
Autori
All
|