|
de Lucian Blaga
Prietene crescut la oraş fără milă, ca florile în fereastră, prietene care încă niciodată n-ai văzut câmp şi soare jucând sub peri înfloriţi, vreau să te iau de mână, vino să-ţi arăt brazdele veacului. Pe dealuri, unde te-ntorci, cu ciocuri înfipte-n ogor sănătos, sunt pluguri, pluguri, nenumărate pluguri: mari paseri negre ce-au coborât din cer pe pământ. Ca să nu le sperii- trebuie să te apropii de ele cântând. Vino încet.
0 Comments
de Mihai Eminescu
La steaua care-a răsărit E-o cale-atât de lungă, Că mii de ani i-au trebuit Luminii să ne-ajungă. Poate de mult s-au stins în drum În depărtări albastre, Iar raza ei abia acum Luci vederii noastre. Icoana stelei ce-a murit Încet pe cer se suie: Era pe când nu s-a zărit, Azi o vedem şi nu e. Tot astfel când al nostru dor Pieri în noapte-adâncă, Lumina stinsului amor Ne urmăreşte încă. de Lidia Batali
Un motan sosi în curte Într-o zi, pe neaşteptate, Hotărât să te înfrunte Mâna de-i puneai pe spate. Cel mai mult lui Motănică Îi plăcea laptele dulce Şi întreaga ziulică Se lupta un strop s-apuce Din castron, fiindcă pisica Din ograda-alăturată Lipăia de zor, calica, Şi pleca nevinovată. Într-o zi, motanu-afară, Şi-a prins coada lui stufoasă Într-o cursă, şi pe seară, S-a târât cu greu în casă. L-a găsit pe Motănică Bunicuţu într-o doară, Şi, să stea la căldurică, L-a-nvelit cu-o plăpumioară. Sub un măr, astăzi, în curte Mâţu-ntins stă la răcoare. Cu steluţă albă-n frunte, Doi pisoi frumoşi el are. de Maria Baciu
Hei, vacanţă, libertate, lângă voi le am pe toate: jocul, somnul şi plimbarea, muntele mă- reţ şi marea, prieteniile, lectura, scalda, visul, ne-măsura! Sunt ca vântul şi ca marea! Hei, vacanţă, asta-i starea! |
Arhiva
November 2018
Autori
All
|
RSS Feed
Powered by
