de Lucian Blaga

Prietene crescut la oraş
fără milă, ca florile în fereastră,
prietene care încă niciodată n-ai văzut
câmp şi soare jucând sub peri înfloriţi,
vreau să te iau de mână,
vino să-ţi arăt brazdele veacului.

Pe dealuri, unde te-ntorci,
cu ciocuri înfipte-n ogor sănătos,
sunt pluguri, pluguri, nenumărate pluguri:
mari paseri negre
ce-au coborât din cer pe pământ.
Ca să nu le sperii-
trebuie să te apropii de ele cântând.

Vino încet.

de Mihai Eminescu

La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.

Poate de mult s-au stins în drum
În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.

Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie:
Era pe când nu s-a zărit,
Azi o vedem şi nu e.

Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adâncă,
Lumina stinsului amor
Ne urmăreşte încă.

de Lidia Batali

Un motan sosi în curte
Într-o zi, pe neaşteptate,
Hotărât să te înfrunte
Mâna de-i puneai pe spate.

Cel mai mult lui Motănică
Îi plăcea laptele dulce
Şi întreaga ziulică
Se lupta un strop s-apuce

Din castron, fiindcă pisica
Din ograda-alăturată
Lipăia de zor, calica,
Şi pleca nevinovată.

Într-o zi, motanu-afară,
Şi-a prins coada lui stufoasă
Într-o cursă, şi pe seară,
S-a târât cu greu în casă.

L-a găsit pe Motănică
Bunicuţu într-o doară,
Şi, să stea la căldurică,
L-a-nvelit cu-o plăpumioară.

Sub un măr, astăzi, în curte
Mâţu-ntins stă la răcoare.
Cu steluţă albă-n frunte,
Doi pisoi frumoşi el are.

de Maria Baciu

Hei, vacanţă,
libertate,
lângă voi
le am pe toate:
jocul, somnul
şi plimbarea,
muntele mă-
reţ şi marea,
prieteniile,
lectura,
scalda,
visul,
ne-măsura!
Sunt ca vântul
şi ca marea!
Hei, vacanţă,
asta-i starea!