de Alexandru Vîlcu

Mă urmăreşte umbra mea,
Unde sunt eu, este şi ea,
M-aşez la masă să învăţ,
Ea crede că eu mă răsfăţ.

Repetă fiecare pas,
Eu fac un pas şi ea un pas,
Eu stau pe loc şi ea pe loc,
Vezi, am cu cine să mă joc.

​de Tincuţa Horonceanu Bernevic

Născută din neam bun, bogată şi frumoasă,
Tu nu ai vrut s-ajungi o mare-mpărăteasă.
Cea înţeleaptă-n vorbe, cea înţeleaptă-n gând,
Ai refuzat mărirea de pe acest pământ.

Desprins-ai din cărţi multă înţelepciune rară
Tu, fiică de-mpărat, cea mai de preţ comoară,
Mulţi tineri te-au cerut pe tine de soţie
Dar tu ai vrut c-alesul să aibă bogăţie,

Să fie de neam bun, şi om frumos la fire,
Şi cărturar de seamă să fie al tău mire.
Iar mama ta o bună creştină te-a luat
Şi-a mers la un duhovnic să ceară-n taină, sfat.

Părintele-auzind frumoasele cuvinte
Un gând plin de lumină i-a fost trimis în minte
Cu multă bucurie, el ţi-a vorbit firesc
De Fiul Preacuratei, de Mirele Ceresc.

El mai presus de toţi e-n frumuseţe, iată,
E plin de bogăţie şi-n Ceruri are Tată,
Şi-nţelepciunea-I vie o revarsă peste fire
Cuvântul Său e drumul cel drept spre mântuire.

Primind icoana sfântă a Maicii lui Iisus,
Ai mers iar în cetate şi te-ai rugat nespus
Ca El să ţi se-arate, să-L vezi la chip frumos,
Dar Maica Preacurată a zis, privind în jos:

Priveşte Fiul Meu, fecioara Te aşteaptă,
E plină de virtuţi, cuminte, înţeleaptă!
Mirată de vedenii, de visu-adevărat,
Tu la duhovnic iată, ai mers, te-ai botezat,

Cu haină înnoită de Duhul Sfânt, acasă,
Tu te-ai rugat cu lacrimi ca să Îi fii mireasă,
Şi noaptea-n vis, pe deget, chiar mirele Iisus
Legându-te pe viaţă, frumos inel ţi-a pus!

Şi însuşi împăratul, pe tine de soţie
Te-a vrut, făgăduindu-ţi a lui împărăţie.
I-ai spus că eşti promisă, chiar Mirelui ceresc
Şi porţi acum pe deget, inel dumnezeiesc.

Iar el să fii bătută, a pus, cu gândul rău
Să-ţi lepezi credinţa în Unul Dumnezeu
Şi zeilor mărire să dai. Ne-nduplecat,
Chiar viaţa ta ţi-a luat-o păgânul împărat!

Tu te-ai rugat la Domnul în marea ta credinţă,
Să-ţi dea putere ţie, preasfântă muceniţă,
Ecaterina, fiică de împărat aleasă
A domnului Iisus, în cer să-i fii mireasă,

Tu, ce-ai ales cărarea Împărăţiei Sfinte
A Domnului din ceruri şi-al tuturor părinte,
Cu bucurie astăzi poporul credincios
Ţi se închină ţie, spre slava lui Hristos!

​de Maria Lovin

Uţe, uţe, vrăbiuţe
Se scaldă în praf,
„Cip, cirip” pe lîngă buna
Veselul taraf.

„Oh, căscînd şopteşte dînsa :
O să plouă-acuş”.
Cît în glumă, cît în ciudă,
Le alungă : „huş !”

Nepoţeii rîd în juru-i
Dar îşi văd de joc
„I-e somn bunicuţii de-asta-i
Meteorolog”.

Norii se bulucesc deodată
Şi apoi plici, plici,
Cad pe case şi de-a valma
Stropii cu băşici.

Uzi şi îmbufnaţi nepoţii
Se întreabă-ntruna :
„Cine oare-a stricat vremea
Vrăbiile sau bunica ?”

de Ion Hobana

Ce-i drept, Nicu l-a împins
cînd ieşeau, grăbiţi, pe poartă;
n-a făcut-o dinadins,
dar i-a dat prilej de ceartă.
Proţăpit în faţa lui,
Gicu îi opreşte pasul:

- Vrei cu mine să te pui?
Şterge-ţi de la gură caşul!
Ţi-ai găsit,
băiete,
naşul!

Nicu, roşu în obraji,
îi răspunde voiniceşte:

-Lasă vorba!
Îndrăzneşte
şi loveşte,
de-ai curaj!
-Poate crezi că mi-o fi teamă?!
-Ţie – nu ştiu.
Mie nu mi-i!

Şi-au mai spus cuvinte-o seamă
şi-au ajuns de rîsul lumii,
că-n curînd, de la sudalme,
au trecut la pumni şi palme
arţăgoşii,
bătăioşii,
care din nimic toată
se încaieră din nimica toată
se încaieră deodată,
mai cocoşi decît cocoşii!