|
de Nina Cassian
M-a crescut mama în poală Din leagăn şi pân’ la şcoală. Zile-ntregi şi nopţi la rândul Mi-a vegheat somnul şi gândul. M-a învăţat să gânguresc, Să spun mama, să zâmbesc, M-a învăţat apoi, prin casă Primii paşi până la masă. M-a învăţat ca să nu mint, M-a învăţat să nu m-alint. Să nu ştiu ce este frica, Toate m-a-nvăţat mămica. Mamă bună, mamă dragă, Te-aş iubi o viaţă-ntreagă. Pentru tot ce ai făcut, Pentru că tu m-ai crescut.
0 Comments
de Nina Cassian
Întâi se aude cioara. Apoi porumbelul sălbatec. Apoi cineva spală preşuri, le stoarce şi apa se-aude curgând în lighean. Apoi un sunet de roţi frânate. Vântul pieziş. Apoi şoaptele măturii. Marea trage spre larg. Se aude uşa de după amiază a cerului, lin desfăcându-se. Frunzele-ncep un drum anevoios . Se aude pasărea somnului. Poate şi gestul pisicii cu puiul în bot, străbătând panorama. Din nou porumbelul. Apoi apa-n ligheane. Apoi marea în larg. Apoi toamna. de Nina Cassian
Va fi un timp senin, un timp de imn. Cu gestul meu voi linia văzduhul și voi rosti doar vorbe fără pată. Voi spune „cer, „izvor”, voi spune „soare” şi „lacrimă” și „muzică” și „dor”. Va fi un timp în care amintirea Masacrului nu mă va mai atinge Decât cu adieri de Poezie cum, uneori, și sângele adie. Din tot ce-a fost cândva promiscuu, Doar sacrul va rămâne și-am să cânt Contrastele iertate, iertătoare. Voi spune „cer”, „izvor”, Voi spune „soare”, şi va fi cer, va fi izvor și soare în jurul meu și-al lumii. Voi lăsa vocalele să-și regăsească nimbul. Va fi un timp sonor, un timp de nimb, Un timp solemn şi pur, Un timp de imn. Şi va veni odată timpul. Timpul! MARTIE
de Nina Cassian Ultima ninsoare-a prins să cearnă... Fulgul mare-a sărutat tăpşanul. Mamă, când nici nu-mplinisem anul, Tu mi-ai arătat întâia iarnă. Mi-ai purtat mânuţa peste nea, Ca să simt că-i rece, moale, bună, Şi-ai privit cu mine împreună Ţurţurul ca un tăiş de stea. Toate anotimpurile-apoi, Rând pe rând, le-ai colindat cu mine, Ca să-nvăţ mai iute şi mai bine Mândrele privelişti de la noi, Şi-n căsuţa minţii să încapă Bogăţia-atîtor înţelesuri Câte spice se îndoaie-n şesuri, Câte ceruri se răsfrâng în apă. Tu, întâia mea învăţătoare, Cu poveţe drepte calea-mi sameni Şi mă-ndemni spre dragostea de oameni Ca spre cel mai scump dintre izvoare. Ştiu că mă fereşti de orice rău, Şi-ţi mângâi cu palma mea cea mică Bluza mirosind a levănţică, Mamă, când mă strângi la pieptul tău. Ultima ninsoare-ncarcă merii Dar, curând, ce plini vor fi de floare! Martie, mămico! Sărbătoare! Sărbătoarea ta şi-a primăverii... |
Arhiva
March 2023
Autori
All
|
RSS Feed
