de George Coşbuc
Cu părul alb ca de zăpadă, Un biet bătrân trecea pe stradă. Slăbit de ani, de griji pierdut, În stradă jos. L-a părăsit puterea toată. Copiii s-adunară roată Pe lângă el, şi toţi de-a rândul Râdeau de el răutăcios, Batjocorindu-l. Dar eu n-am râs, n-am râs deloc. Copilul, care-şi bate joc De cei bătrâni, ce minte are? E vrednic el să crească mare? E vrednic el de ce-i acu? Nu-i vrednic, nu!
0 Comments
de George Coşbuc
Cad fulgii mari, încet zburând, Şi-n casă arde focul, Iar noi pe lângă mama stând, De mult uitarăm jocul. De mult şi patul ne-aştepta, Dar cine să se culce? Rugată, mama repeta Cu glasul rar şi dulce, Cum sta pe paie-n frig Hristos În ieslea cea săracă, Şi boul cum sufla milos, Căldură ca să-i facă, Drăguţ un miel cum I-au adus Păstorii de la stână Si îngerii albi cântau pe sus, Cu flori de măr în mână. Şi-auzi ! Răsar cântări acum, Frânturi dintr-o colindă, Şi vin mereu, s-opresc în drum, Se-aud acum în tindă- Noi stăm cu ochii pironiţi Si fără de suflare; Sunt îngerii din cer veniţi, Cu Ler, oi Domnul mare ! Ei cântă-nălţător şi rar Cântări de biruinţă, Apoi se întorc şi plâng amar De-a Iudei necredinţă, De spini, de-ostaşi, şi c-a murit... Dar s-a deschis mormântul Şi El acum e-n cer suit Şi judecă pământul. Si până nu tăceau la prag, Noi nu vorbeam niciunul- Sărac ne-a fost, dar cald şi drag In casă-ne Crăciunul. Si când târziu ne biruia Pe vatra caldă somnul, Şi-n vis vedeam tot flori de măr Şi-n faşă, mic, pe Domnul. de George Coşbuc
A venit un lup din crâng Şi-alerga prin sat să fure Şi să ducă în pădure Pe copiii care plâng. Şi-a venit la noi la poartă Şi-am ieşit eu c-o nuia: -„Lup flămând cu trei cojoace, Hai la maica să te joace!”- Eu chemam pe lup încoace, El fugea-ncotro vedea. Ieri, pe drum, un om sărac Întreba pe la vecine: -„Poartă-se copiii bine? Dacă nu, să-i vâr în sac!” Şi-a venit la noi la poartă Şi-am ieşit eu şi i-am spus: -„Puiul meu e bun şi tace. Nu ţi-l dau, şi du-te-n pace! Eşti sărac, dar n-am ce-ţi face! Du-te, du-te!” Şi s-a dus. Şi-a venit un negustor Plin de bani, cu vâlfă mare; Cumpăra copii pe care Nu-i iubeşte mama lor. Şi-a venit la noi la poartă Şi-am ieşit şi l-am certat: -„N-ai nici tu, nici împăratul Bani să-mi cumpere băiatul! Pleacă-n sat, că-i mare satul, Pleacă, pleacă!” Şi-a plecat. de George Coşbuc
Prin pomi e ciripit şi cânt, Văzduhu-i plin de-un roşu soare Şi sălciile-n alba floare- E pace-n cer şi pe pământ. Răsuflul cald al primăverii Adus-a zilele-nvierii. Şi cât e de frumos în sat! Creştinii vin tăcuţi în vale Şi doi de se-ntâlnesc în cale Îşi zic: Hristos a înviat! Şi râde-atâta sărbătoare Din chipul lor cel ars de soare. Pe deal se suie-ncetişor Neveste tinere şi fete, Bătrâni cu iarna vieţii-n plete; Şi-ncet, în urma tuturor, Vezi şovăind câte-o bătrână Cu micul ei nepot de mână. |
Arhiva
February 2024
Autori
All
|