de George Coşbuc „Va veni să vă cuprindă Un flăcău cu negre plete Şi frumos cum nimeni nu-i: Voi fugiţi să nu vă prindă! Uşa s-o-ncuiaţi la tindă, Că, de vă sărută, fete, Veţi muri de dragul lui!” Şi-a venit flăcăul, cică, Un voinic cum altul nu e! Şi trei fete de-mpărat Grabnic s-au ascuns de frică, Numai fata cea mai mică N-a putut grăbit să-ncuie, Şi-a rămas la sărutat. De-a murit, eu nu ţiu minte. Acest basm mi-l spuse mama Adormindu-mă, demult! Şi-i mult basm de-aci-nainte, Şi-am uitat a lui cuvinte! Ah, de-aţi şti să-mi daţi voi seama, Cum aş vrea să-l mai ascult! Vreau să ştiu, să ştiu sfârşitul! A murit copila? Vine Iar flăcăul de-a plecat? Ah, eu nu-nţeleg iubitul!- Spuneţi cum e isprăvitul? Că s-a repetat cu mine Basmul fetei de-mpărat!
0 Comments
de George Coşbuc
Iarna-i un vestit dulgher, Că ea poate, când voieşte, Peste râuri pod să puie Fără lemne şi fără cuie, Fără nici un pic de fier; Şi găteşte-aşa deodată, Pod întreg, dintr-o bucată. Iarna-i meşter iscusit, Că pe deal şi pe câmpie Ţese-o pânză minunată, Fără iţe, fără spată, Fără fir de tort urzit. Şi din drăgălaşa-i pânză Dă şi vântului să vânză. Iarna-i grădinar, când vrea Pune albe flori la geamuri, Fără frunze şi cotoare, Fără chiar să aibă soare, Numai cum le ştie ea. Mie-mi plac, că sunt de gheaţă, Dar când sufli, pier din faţă. de George Coşbuc
Ah, să vezi fricoasă ce-i Mimi! nici n-ai crede. Ţipă, fuge de-un gândac Numai cât îl vede. Şi de-un biet de iepuraş Mimi să-nfioară, Iar când vede-un şoricel, Mimi stă să moară! Dacă vede-o broască, vai, Urlă ca nebună, Iar de-o râmă, ori de-un melc Ţipă câte-o lună. Dacă-şi vede umbra ei Dă din mâini în pripă Strigă: Vine cineva! Vai, şi cum mai ţipă! Iar coşarul când veni, Ce mai urlet, frate! Dar coşarul îi vorbi Tot cu bunătate. Şi i-a spus şi basme-apoi, Şi-a băgat de seamă Mimi că de-acest coşar Nu mai are teamă, Nici de el şi nici de melci De gândaci şi râme, Căci acestea toate doar N-au mâncat pe nime! de George Coşbuc
Pac! Un scaun iată-l rupt! Cling! s-a spart paharul! Vai, prostiile le faci Vlade, tu, cu carul. Buf, şi masa! I s-a frânt Un picior, fireşte, Dacă Vlad ca un nebun Toate le trânteşte! Să deschizi fereastra-ncet, Bagă seama, Vlade! Zdrang! S-a spart un geam întreg! Uite, geamul cade. Hop acum pe pomi în sus, Şi mai sus se poate! Rupe bluză, pantaloni Şi ciorapi, şi toate! Var e-n groapă, peste ea Scânduri supţirele: Vlad s-apucă a juca Sârba peste ele. Sare-n sus şi sare-n jos, şi crac! Cade-n var grămadă. Când l-au scos din var, părea Omul de zăpadă. |
Arhiva
February 2024
Autori
All
|